Sigur, e creștinește să întorci și celălalt obraz. Dar al treilea obraz nu-l ai, așa că nu ești obligat să suporți neobrăzarea altora la infinit.
Sigur, se cuvine să dăm cezarului ce e al cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Dar când cezarul se bagă în cele ale lui Dumnezeu, primește una peste mână.
Sigur, Hristos ne-a cerut să aruncăm cu piatra doar dacă suntem fără de păcat, dar nu ne-a cerut să celebrăm public păcatul și să-l glorificăm ca virtute.
Ne-a mai cerut să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, nu inteligenți ca porumbeii.
Pe scurt: nu ni se cere să fim proști, lași și nepăsători, ci deștepți, îndrăzneți și implicați.
Referendumul e o miză intermediară. În anii care urmează, va trebui să convingem:
– că adevăratele valori europene nu sunt pojghița multi-culti și corectă politic sub care își maschează agenda agresivă stânga neo-marxistă;
– că Europa s-a născut creștină și că această identitate trebuie apărată, nu demolată;
– că dacă ataci identitatea omului (credință, națiune, cultură, familie, chiar identitatea sexuală) nu produci un om liber, ci unul vulnerabil, dezorientat, deprimat și manipulabil;
– că Europa trebuie apărată nu doar de Putin și gașca lui de kaghebiști parșivi și agresivi, ci și de tovarășii din interior, de comuniștii de stil nou, dar la fel de totalitari și vicleni;
– că, pentru a prospera, nu e obligatoriu să imităm derivele Occidentului, născute din sexomarxismul Școlii de la Frankfurt și din pactizarea rușinoasă cu comunismul a elitelor intelectuale, ci structura de adâncime a lumii occidentale, încă vie, adică decența și devotamentul creștinesc, etica muncii, respectul față de ceilalți, toleranța reală (nu mimată confiscatoriu de noii totalitari) etc.
Eu cred că după marea agitație neomarxistă, care a băgat Occidentul în criză morală și intelectuală începând cu anul 1968, va urma o ripostă conservatoare. Va trebui să veghem ca aceasta să nu devieze înspre extremisme fascistoide sau revizioniste, ci să devină acel centru creștin-democrat al bunului simț, al firescului, al patriotismului și al bunei cuviințe, de care Europa are atâta nevoie.
Adrian Papahagi
