Ei se tem.
Se tem că s-a născut o conștiință națională pe care nu o pot controla. Petre Țuțea spunea că societatea are infractori, cetățeni obișnuiți, eroii și genii. Dar în vârful piramidei este: sfântul. Eroii și geniile au nevoie de confirmarea societății, Sfântul luptă pentru țară, dar nu are nevoie de confirmarea ei, întrucât aparține Împărăției. S-a format o conștiință. Se tem de ea. O conștiință care are o voce: Biblia. Nu poate fi cumpărată. Nu poate fi manipulată. E insuflată de Duhul Sfânt.
Ei se tem.
Se tem pentru că s-a născut o unitate. Nu e o rețea de oameni aservită banilor, progresismului cu orice preț, globalismului. O unitate a bisericilor, organizațiilor, oamenilor care au credință. Nu e o rețea mobilizată de ei. Nu răspunde această rețea la șantaj, nu este însetată
de putere omenească, ci își dorește lumina feței lui Dumnezeu peste neamul românesc.
Ei se tem.
Se tem pentru că s-a născut o Românie îndrăzneață. Tinerii merg în stradă cu curaj. În biserici s-au aprins altarele rugăciunii. Zile de post național se vestesc în tot cuprinsul. Vuiesc rețelele de socializare. Suntem stângaci. Nu avem cultura dezbaterii. Greșim deseori, dar ne-am regăsit curajul, puterea de a lupta pentru o țintă duhovnicească. Cine vede doar o miză pământească, cine vede doar schimbarea unui articol este mai mult conectat la televizor sau computer decât la rugăciune.
Ioan Botezătorul s-a ridicat cu curaj. Marcu 6:18 “Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”” El a îndrăznit să spună: o asemenea familie nu îți este îngăduită. A fost urât, închis și decapitat. Dar cerul a spus că e cel mai mare om născut de o femeie. Cui vrei să placi?
Ei se tem.
Se tem că sunt oameni care au înțeles legitatea și ciclicitatea vieții.
Viața a fost deliberat înghesuită pe raft sau pe internet. Viața și-a pierdut elasticitatea, naturalețea, capacitatea de a rodi. Anotimpurile se succed. Soarele răsare în același loc și apune în același loc. Izvorul curge din amonte în aval.
Ciclicitatea vieții a fost scurtcircuitată cu intenție. Nimeni nu mai înțelege că pâinea a însemnat să desțelenești un ogor, să îl ari, să îl însămânțezi, să îl îngrijești, recoltezi, să duci grâul la moară, să frămânți aluatul, să pui pâinea în cuptor. Am pierdut ciclicitatea lucrurilor. Deținem secvențe, ne interesează doar produsul final, nu procesul. Lipsa înțelegerii ciclicității vieții ne găsește nepregătiți de moarte, iar nașterile sunt uneori accidente. Ne-am îndepărtat de Sursă și am pierdut contactul cu viața, cu înțelegerea ei. Nu înțelegem procesualitatea ei, legitatea și ciclicitatea vieții. Se dorește cu orice preț festivismul, pâinea și circul, parade și șarade doar ca să rămânem o masă ușor de manevrat, țintuită în ignoranță.
Mă închin în fața unui Dumnezeu măreț, Autorul vieții, Cel care a lăsat legi, cicluri, rodire, Cel care a spus: înmulțiți-vă și stăpâniți pământul.
Se sucesc, se răsucesc lucrurile așa încât nimeni să nu mai poată înțelege nimic, totul să devină relativ, totul să devină negociabil. Ei se tem că cei ce înțeleg viața de la Autorul ei, cei care citesc Biblia și onorează viața în ciclicitatea, legitatea, naturalețea, rodirea ei, vor trezi pe alții.
Iubirea nu se votează, spun ei.
Iubirea votează, spunem noi.
Votează iubirea care își amintește că o mamă l-a purtat în pântecele ei. Iubirea care nu se votează nu vrea asemenea amintiri.
Votează iubirea care a vărsat lacrimi în rugăciune pentru ocrotirea copiilor săi. Iubirea care nu se votează nu știe despre ce vorbesc eu.
Votează iubirea care s-a strâns în jurul mesei cu cei dragi, cu mâinile înlănțuite rostind rugăciunea Tatăl nostru. Iubirea care nu se votează nu rostește această rugăciune.
Votează iubirea care deschide Biblia și își hrănește sufletul. Iubirea care nu se votează aruncă această Carte.
Votează iubirea care a înțeles Iubirea.
Hai la vot pe 6 sau 7 octombrie.
