Dacă cineva te-ar striga că eşti un Neandhertal sau un om la peşterii, probabil că nu ai lua-o ca pe un compliment. Însă conform ultimelor studii paleo-antropologice, lucrurile nu stau chiar atât de rău.
Încă de când primele rămăşiţe au fost descoperite în Europa şi Orientul Mijlociu, acum mai bine de o sută cincizeci de ani, omul de Neandhertal a fost înfăţişat ca fiind primitiv, brutal, mai apropiat în comportamentul lui de o gorilă decât de un om, târând o bâtă în timp ce merge şi mormăind nişte sunete neînţelese. David Frayer, un cunoscut paleontologist care scrie articole pentru New York Times, a cercetat acum câţiva ani modul în care a fost privit omul de Neandhertal începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când acesta era etichetat drept „ciudat” şi „idiot”, „incapabil de a avea concepţii morale sau religioase.” De fapt numele ştiinţific iniţial propus pentru omul de Neandhertal a fost „Homo Stupidus”.
Însă ultimele cercetări în domeniu, îl reabilitează pe acest locuitor timpuriu al Europei. Anul trecut, New York Times a publicat un articol intitulat „Şi Neandhertalienii au fost tot oameni”, unde sunt detaliate concluziile ultimelor studii ştiinţifice.
Cercetările au relevat că Neandhertalienii erau artişti iscusiţi, care amestecau vopseluri diferite pentru a face picturi cu diverse nuanţe multicolore. Ei pictau imagini simbolice şi obişnuiau să se împodobească cu pene şi pandantive din gheare de vultur. Surprinzător, ei erau şi navigatori pricepuţi ce puteau parcurge distanţe mari pe apă, făceau comerţ, foloseau ierburi medicinale şi chiar îşi înmormântau morţii cu provizii de hrană alături, ceea ce sugerează credinţa în viaţa de după moarte.
În ciuda unui consens care a dominat lumea academică pentru zeci de ani, cum că omul de Neandhertal nu era capabil de limbaj articulat, cercetătorii australieni au anunţat în 2013 că au descoperit osul lingual, cel care susţine limba, al unui om de Neandhertal iar acesta este identic cu cel al nostru.
Recent, noi descoperiri în domeniul genetic contestă o idee ce a prevalat în lumea ştiinţifică, şi anume că oamenii moderni, cu un nivel de inteligență superior, sunt cei care au determinat dispariţia Neandhertalienilor. Secvențierea ADN-ului sugerează că omul modern este parte Neandhertal, cu o proporţie în medie de 2%, iar în unele regiuni chiar 6%. De fapt, se estimează că 80 din genele pe care le avem provin direct de la omul de Neandhertal.
Amestecul primilor oameni se pare că nu era un lucru rar întâlnit. Un articol recent din revista Nature descrie cum un os al degetelor de la picioare, descoperit într-o peşteră din Siberia, reprezintă prima confirmare a unei încrucișări între aşa-zisele „specii” umane. Analiza genetică arată ca degetul de la picioare aparţinea unei fete care a avea o mamă de Neandhertal şi un tată care era un Denisovan – un alt grup de oameni preistorici care şi-au lăsat amprenta genetică asupra noastră.
Conform zoologului Ernst Mayer, dacă două creaturi pot avea urmaşi, atunci ei sunt membri ai aceleaşi specii. Neandhertalienii, denisovanii şi omul modern cu toţii au avut urmaşi, suntem prin urmare o dovadă vie că suntem la fel.
Autorul articolului din New York Times, se întreabă totuşi: „cum se poate ca ştiinţa să-şi fi format o opinie atât de eronată despre omul de Neandhertal pe care a susţinut-o pentru atât de mult timp?” Ei bine, răspunsul se bazează în mare parte pe pe presupunerile teoriei evoluţioniste, care au întunecat judecata noastră despre originea omului. Oamenii de ştiinţă au presupus de multă vreme, că grupurile de oameni care au dispărut erau la fel de primitive ca şi maimuţele. Însă, ultimele descoperiri, fac dificilă negarea faptului că Neandhertalienii au fost şi ei oameni, şi dacă au fost oameni atunci au fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Lecţia pe care ne-o învaţă omul de Neandhertal este aceea că de multe ori ficţiunea îmbracă haina ştiinţei adevărate, iar supoziţiile privind originea oamenilor sunt înfăţişate ca date ştiinţifice de necontestat. Ştiinţa l-a interpretat greşit pe omul de Neandhertal pentru că puţini oameni de ştiinţă au fost cu adevărat interesaţi de adevăr, indiferent către ce concluzii îi va conduce acesta. Presupunerile darwiniste au făcut ca grupuri întregi de oameni să fie portretizaţi ca fiind primitivi şi asemenea maimuţelor.
Ideile au consecinţe. Ideile greşite fac victime.
Sursa: breakpoint.org
