Toată lumea trebuie să înceapă de undeva.
Dacă sunteți ca mine, contemplarea unui nou început poate provoca îndoieli de sine și, uneori, teamă. Cu toate acestea, progresul pe orice aspect al vieții nu este automat. Indiferent dacă învățați o abilitate specială, căutați o afacere sau căutați un partener de viață, fiecare trebuie să înceapă undeva. Doar făcând primul pas ne apropie de rezultatul dorit.
Am învățat să merg pe bicicletă la vârsta de șapte ani. Tata a cumpărat cu 5$ o bicicletă folosită. Fratele meu și un prieten au stat mereu aproape pentru a-mi oferi ajutor și instrucțiuni în caz de nevoie, mama a capturat asta într-o fotografie pe care o prețuiesc chiar și în ziua de azi.
Încă îmi amintesc frica! Bicicleta era de talia cuiva de două ori mai mare decât mine. În ciuda excelenților “antrenori” și a încurajărilor din partea lor, până când nu am urcat pe scaun și mi-am asumat riscul de a cădea și de a mă lovi, nu am putut să învăț. Zeci de ani mai târziu, mă bucur că am riscat și am acceptat provocarea. Împreună cu frumoasa mea soție, am parcurs peste 11.000 de kilometri prin întreaga Americă, am avut parte de aventuri care ne-au schimbat viața.
Indiferent de angajament, nu putem face progres fără să ne asumăm un risc și să ne îndreptăm spre necunoscut. De exemplu, nimeni nu poate conduce o mașină de curse fără antrenamentul unui șofer profesionist, doar conducând mașina părinților sau practicând pe un tractor, nu vei ajunge șofer de curse.
Eclesiastul 11:4 spune: “Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera.”
Frică de necunoscut are puterea de a ne ține în loc – dacă o lăsăm să facă asta. Și să recunoaștem: “vântul și norii” pot lua orice formă în orice situație și ne pot trage înapoi. Situații perfecte nu vor fi niciodată. Așteptându-le, pur și simplu, nu ne fac decât să stăm în loc pe termen lung. Dacă Dumnezeu ar fi permis ca circumstanțele să ne dicteze destinul, nu ne-ar fi dat niciodată dorința de a acționa singuri în primul rând. El oferă curajul de a merge mai departe prin credință atunci când răspundem chemării.
Întâlnirea durerilor în viață este obligatorie. Învățăm succesul prin eșec, cu jenă și dezamăgire, uneori. Cu toate acestea, prețul pe care îl plătim este mic în comparație cu recompensele care ne așteaptă. Primind ajutor și încurajare de la ceilalți și a nu renunța, asta asigură progresul.
Am fost scriitor suficient de mult timp pentru a ști cât de mare e provocarea de a reuși. Cu toate acestea, cu suficientă dorință, încă mă aștept să dezvolt abilitățile mai bine și să iau decizii mai bune. Cu timpul, sper să duc acest efort la niveluri mai înalte decât părea posibil la început. Este ușor să uiți că Dumnezeu este mulțumit pur și simplu de ascultarea mea și dorința de a-i ajuta pe alții. Mergând înainte și a lăsa ceea ce va urma asupra Sa, mă ajută să urmăresc această nouă aventură cu mai multă mulțumire și mai puțină anxietate.
Fă primul pas ACUM
În loc să permitem fricii și incertitudinii să ne încetinească, putem urma exemplul apostolului Pavel:
“Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.”
În ciuda dificultăților sale în avansarea Evangheliei în mijlocul ostilității, Pavel a urmărit “chemarea de sus”. El a făcut acest lucru anticipând un viitor mai bun, în loc să se ancoreze de eșecurile anterioare.
Realizarea unui obiectiv poate avea mai multă importanță decât începutul lui. Cu toate acestea, călătoria însăși reprezintă o satisfacție și mai mare în viață. Oricare ar fi provocarea, cucerirea ei ne va scăpa până când vom schița un curs, vom sări pe șa și vom apăsa pedală.
