Președintele American Franklin D. Roosevelt a fost acela care a spus, în primul său discurs, în 1933: „Nu avem de ce să ne fie frică, afară de frica însăși”. Dacă aș fi trăit atunci, poate aș fi fost tentat să răspund: „Da, sigur. Ție îți este ușor să spui asta!”. Totuși, Roosevelt a avut dreptate, pentru că frica poate fi o emoție puternică și paralizantă, care ne poate împiedica să ne împlinim activitățile.
Un prieten de-al meu, David Sanford, a scris despre cinci frici pe care le-a observat el în domeniul profesional.
Acestea sunt:
- Frica de liniște (a te opri din activitate și a-ți lua timp pentru a reflecta, a reface viziunea, a gândi în mod creativ și a plănui);
- Frica de a împărtăși (a prezenta altora idei sau schițe pe care să le ia în considerare și să le critice);
- Frica de a vinde (a promova concepte finisate, produse, planuri, propuneri, recomandări);
- Frica de respingere sau eșec (a te îngrijora despre ce vor spune alții despre tine);
- Frica de succes (a te îngrijora că alții ar putea aștepta mai mult de la tine dacă ai succes).
Practic, fiecare dintre noi ne putem identifica cu cel puțin una dintre aceste frici, posibil cu toate. Mie îmi sunt familiare câteva dintre ele. A mă opri din activitate ca să mă gândesc, să îmi imaginez și să planific uneori este împotriva naturii mele. „Ar trebui să fac ceva, nu să mă gândesc!”. Însă, dacă nu luăm pauze de la activitățile noastre frenetice, cum putem ști dacă ceea ce facem este bine – sau în modul potrivit?
Vânzările nu au fost niciodată punctul meu forte, după cum am învățat pe pielea mea când eram în facultate. Ideea de a îi convinge pe alții să cumpere un produs de la mine mi se părea de multe ori ca și cum le-aș suci brațul. Și cu toții cred că am avut perioade când am ezitat să mergem înainte, luptându-ne cu gândul: „Dacă încerc și dau tot ce pot și tot eșuez?!”
Chiar acum, într-un punct avansat al carierei mele încă mă surprind că mă mai lupt uneori cu aceste frici. Atunci încerc să îmi aduc aminte de adevăruri cum ar fi: „Dacă nu încerc, eșecul este garantat.” Sau, ca să amintesc regula de aur: „Vinde altora cum ai vrea să ți se vândă ție.”
Dar am descoperit că adevărata soluție pentru învingerea fricii nu stă în sloganuri deștepte, ci în încrederea în Dumnezeu, în înțelepciunea și călăuzirea Lui. Iată câteva texte care m-au ajutat în această privință:
Încredere în prezența lui Dumnezeu. Atunci când ne confruntăm cu situații dificile și cu frica, știind că Dumnezeu este cu noi în mijlocul acelor situații, poate să ne aducă încredere și speranță. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).
Încredere în dragostea lui Dumnezeu. Noi, copiii lui Dumnezeu, credem că El este Suveran – că El știe circumstanțele noastre și că El este în control. De aceea, avem încredere că El le va folosi pentru binele nostru suprem. „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18). „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava! adică: Tată!»” (Romani 8:15).
Încredere că Dumnezeu poate să dea la o parte obstacolele. Când problemele ni se par prea mari ca să le putem controla, avem asigurarea că Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre. „Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).
