A fi lider înseamnă să ai multe oportunități. Mulți lideri își consideră rolul lor ca fiind un imens privilegiu. Dar a fi lider mai înseamnă și să ai parte de provocări, nu doar în modul în care îi conduci pe ceilalți, dar și în modul prin care încerci să eviți cursele în care au căzut alți lideri de-a lungul istoriei.
De exemplu, pozițiile de conducere pot umfla orgoliul. Acesta este unul dintre motivele pentru care apostolul Pavel, care era el însuși un lider, a spus: „Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3).
Un mod prin care putem avea „despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” este să lucrăm sub presupunerea că știm toate lucrurile, cel puțin mai multe decât cei pe care îi conducem. Ne temem ca dacă vom recunoaște că nu avem toate răspunsurile, subordonații ar putea să ne desconsidere, sau chiar să ne pună la îndoială autoritatea.
Cu toate acestea, una dintre trăsăturile frumoase ale unui bun lider este disponibilitatea de a recunoaște că încă mai are multe de învățat. De fapt, deschiderea de a învăța de la cei care le raportează lor, arată cât de mult își prețuiesc personalul. Un lider bun mereu va rămâne învățabil. Multe dintre lecțiile cele mai mari pe care le-am primit la locul de muncă au venit din partea celor pe care i-am angajat și i-am condus.
Găsim acest principiu exemplificat prin Isus Hristos, pe care Biblia Îl descrie ca fiind pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. Fiind Dumnezeu întrupat, nu îi lipsea cunoștința. Cu toate acestea, El le-a arătat ucenicilor Săi o disponibilitate de a învăța de la ei. De exemplu, Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” (Matei 16:13).
El nu avea nevoie să întrebe această întrebare, dar voia să afle ceea ce au de spus ucenicii Lui. În mod previzibil, ei au dat diferite răspunsuri. Apoi Isus i-a întrebat o a doua întrebare: „«Dar voi» le-a zis El «cine ziceţi că sunt?»”, la care Petru a răspuns imediat: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:15-16). Isus nu doar că a vrut să le cunoască răspunsurile, dar a dorit să îi încurajeze să se gândească la cea mai importantă întrebare din toate timpurile.
Aceste lucruri se aplică și la locul de muncă. Indiferent de activitatea în care suntem implicați, adevărul că liderii bun sunt învățabili rămâne valabil. De fapt, este valabil pentru totdeauna. Biblia ne vorbește despre acest principiu, inclusiv cartea Proverbelor. Iată două exemple:
Să rămânem deschiși pentru a învăța lucruri noi. Este o zicală care spune: „Niciunul dintre noi nu este la fel de deștept cât toți împreună.” S-ar putea să necesite smerenie să recunoaștem, dar fiecare dintre noi putem învăța de la oamenii de la nivelul profesional cel mai de jos. Ei pot să ne ofere perspective și abordări pe care nu le-am luat în considerare: „Deschide-ţi inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Proverbe 23:12).
Să urmărim adevărul și priceperea. Ucenicii lui Isus Hristos s-au rugat lui Dumnezeu pentru înțelepciune și călăuzire. Deseori, Dumnezeu le-a dat aceste lucruri prin alți oameni. Am fi înțelepți dacă am lua în considerare ce gândesc ceilalți înainte de a lua decizii majore. „Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.” (Proverbe 23:23).
