Etica a fost dintotdeauna o provocare pentru mediul de afaceri și cel profesional, și, în ciuda avansărilor și schimbărilor care au avut loc, ar putea fi o și mai mare provocare pentru secolul 21. Termenul „etică” este derivat din cuvântul antic grecesc ethos, care însemna „locul nostru ca ființe umane” sau „locul unde trăim”. În acest sens, termenul ethos sau eticăpoate fi privit ca fiind „casa noastră”.
Aceasta îmi amintește de timpul când tatăl meu ni se adresa nouă ca familie, în timp ce eram adunați în jurul mesei pentru cină. Cu privire la unele acțiuni sau comportamente pe care el le considera inacceptabile, spunea mereu: „Aici, în această casă nu se face așa”. De fapt, el ne informa care sunt „regulile casei”, standardele, practicile și tradițiile pe care noi trebuia să le respectăm.
Evident că pentru noi, oamenii, casa sau locul nostru este casa unde locuim, căsnicia noastră, grupul social în care suntem integrați, societatea unde trăim, orașul nostru, cartierul unde locuim, biserica unde ne închinăm cu alții și compania de unde ne câștigăm existența, sau după cum numește Biblia „pâinea cea de toate zilele”. A trăi conform unui cod etic personal și profesional, înseamnă, de fapt, acțiuni care ne fac să fim „mai acasă”.
Profesorul brazilian Dr. Mario Sergio Cortella a prezentat o conceptualizare excelentă a eticii: „Este un set de principii și valori pe care le folosim ca să răspundem la trei întrebări esențiale din viață: Vreau? Ar trebui să fac? Pot să fac? Sunt lucruri pe care le vrem, dar nu ar trebui (să le avem). Sunt lucruri pe care ar trebui să le facem, dar nu putem. Sunt lucruri pe care le putem face, dar nu vrem”.
Dileme ca aceasta ne invadează viața de zi cu zi și relațiile noastre profesionale și cauzele nevăzute, interioare ale acțiunilor noastre profesionale.
Apostolul Pavel subliniază faptul că atunci când facem ce nu vrem este din cauză că suntem dominați de o forță interioară numită „păcat”: „Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:20).
Unul dintre conceptele despre păcat pe care le-am învățat este că păcatul înseamnă „să greșești ținta”. Știm ce trebuie să facem, dar când încercăm să facem, greșim ținta corectă și țintim altceva.
Antidotul divin pentru păcat este iertarea. Atunci când ne recunoaștem păcatele și le mărturisim, Dumnezeu ne va ajuta să le învingem, oferindu-ne iertare, și împuternicindu-ne astfel încât să nu dorim ce nu ar trebui și dăruindu-ne abilitatea de a face ce trebuie: „…El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8,9).
Totuși, dacă avem principii etice și arătăm un comportament moral, „casa noastră” este mult mai mult decât a avea intenția de a respecta practici, valori și principii bune. Necesită mai mult decât o simplă dorință, sau chiar exersarea dorinței. Este nevoie de o schimbare interioară, o nouă gândire.
În Romani 12:2 ni se spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre…“. A ne preface (a fi transformați, n. tr.) nu este ceva ce putem îndeplini noi înșine. Este ceva care, după cum spune Biblia, doar Domnul Isus poate face! Galateni 2:20 ne asigură pe fiecare dintre ucenicii Lui: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.“
de Sergio Fortes
