Poate o dată în viață ai avut parte de o anesteziere. În mod sigur te-ai simțit ca o legumă, pentru că medicul te taie, îți scoate ceva fără să simți, te coase, te pansează și tu nu știi nimic, dar ceva îți lipsește. Tragic este atunci când ești tăiat degeaba, când medicul te închide fie pentru că a greșit diagnosticul sau intervenția nu mai are sens, e prea târziu…
Luptele care se dau pentru a injecta societatea sănătoasă, din punct de vedere al rânduielii familiei, parcă sunt de neoprit. Parcă societatea nu ar mai avea alte obiective principale decât modificarea familiei după gustul lumii „tolerante”. Acul veninos se îndreaptă tacit spre grupul de credincioși care trebuie înțepați degeaba și, paradoxal, unii își ridică brațul de bună voie, pentru a nu pierde pasul cu „societatea modernă” de doi bani.
Cei care încă mai cred în normalitate și într-o ordine bine structurată a societății sunt în pericolul de a fi păcăliți de ideologia politicii corecte. Presiunea e tot mai mare. Acceptând, obișnuindu-ne, favorizând conceptul de tolerare a ceea ce e putred din rădăcină, nu facem decât să ne întindem de bună voie pe masa de operație și să lăsăm să ni se facă anestezierea de care nu avem nevoie.
Obișnuința este o a altă latură care ne dă de furcă. Scopul este, într-un final, preschimbarea normalului de azi în anormalul dăunător de mâine. Creștinii de azi trebuie să fie treji pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu! Nu vă lăsați cumpărați și nici intimidați de presiunile secularismului ateu. Faceți-vă datoria de creștini cu capul pe umeri și nu vă asemănați cu cei purtați de vânturile nestatornice ale distrugerii. Vorbiți despre familia normală, promovați tipul familiei creștine, altfel „pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic” (Edmund Burke).
1 iunie 2018
Cigher Sorin
