Sarif a emigrat în Elveția în anul 1988. La fel ca alţi mii de tineri albanezi care au fugit în Europa în anii ’80, a sosit visând la o viață mai bună. Mai apoi, alte mii de tineri ca şi el au inundat Elveția în timpul războiului din Kosovo. Astăzi Sharif lucrează într-o fabrică mare, pe un post care nu îi aduce prea multă satisfacție. Visează că într-o zi se va întoarce acasă pentru a începe o afacere, visează că se va întoarce într-un „loc mai bun”, loc pe care abia și-l mai poate aminti. A cheltuit mult pentru a construi o casă pentru familia sa în satul lor natal și a mers de multe ori înapoi în vizită, asigurându-se că duce cu el nişte bani pentru cei nevoiași.
Totuși, Sharif și soția lui rămân în Elveția pentru ca băieții lor să poată urma cursurile unei universităţi elvețiene și pentru a avea parte de o viață mai bună. Pe măsură ce părinții lor îmbătrânesc şi frații și surorile lor se îndepărtează, familia lui merge din ce în ce mai rar acasă. Încet, visul reîntoarcerii se stinge.
Aproximativ 300.000 de albanezi locuiesc acum în Elveția. Au o comunitate puternică, majoritatea moscheilor albaneze predând o formă moderată a Islamului Sunnit. Totuși, pentru mulți dintre ei Islamul joacă un rol mărunt în viața de zi cu zi. În realitate, majoritatea albanezilor din Elveția au multe alte griji care concurează pentru energia lor, de la muncă, până la familie şi la discriminarea de care au parte.
NE RUGĂM
Nu există o biserică etnică albaneză în Elveția și există puțini albanezi credincioși. Ne rugăm ca ei să fie o mărturie puternică în comunitățile lor.
Ne rugăm pentru prietenii semnificative între credincioșii elvețieni și albanezi, care să permită conversații profunde despre credință.
Întrucât migrația amestecă comunitățile etnice în Europa, să ne rugăm ca din aceste intersectări sa iasă ceva bun.
