Ca să înțelegem ce vreau să spun în materialul de față trebuie înțeles de unde vine cuvântul hipiot. Hipiotul este adept al mișcării și al modului de viață hippy, o mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale, care a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960. Hipioții ascultau rock, erau adepți ai revoluției sexuale și foloseau droguri precum hașiș și LSD. Aceștia se rupeau de orice problemă și printr-o viață trăită în afara oricărui standard moral trăiau în lumea lor întunecată de păcat, desfrânare, droguri, alcool etc. Sigur că repercusiunile au început să apară imediat și au marcat generații de oameni după ei, copiii lor fiind marcați și așa, generații la rând.
Ce are acest lucru cu creștinismul?
Păi are, asta deoarece au apărut în biserici o generație de oameni care trăiesc în euforia „dragostei”. Oamenii aceștia trăiesc propovăduind un singur mesaj: Dumnezeu este Dragoste și sub protecția mesajului, orice încercare de-a propovădui o Evanghelie completă devine un afront adus lui Dumnezeu și Bisericii.
Sigur că Dumnezeu este Dragoste, e foarte Adevărat, însă Evanghelia nu se limitează la atâta, mai spune că El este și un foc mistuitor. Aici deja lucrurile devin complicate, cine predică și cealaltă parte a Evangheliei, devine un „dușman și un om lipsit de dragostea lui Dumnezeu”.
Ba mai mult, Biblia precizează că pedeapsa pentru păcat este dată de Dumnezeu chiar creștinilor care au venit la El și sunt copiii Lui:
„Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” (Evr.12:6)
„Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? (Evr.12:7)
„Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. (Evr.12:10)
Acești oameni și-au luat ce le-a plăcut din Evanghelie, adică vor un adevăr spus pe jumătate, care știm noi că este o mare minciună de fapt. Cu ce scop fac acest lucru, de ce nu doresc să privească în totalitate această Evanghelie, vom vedea privind la câteva ținte pe care le urmăresc acești oameni:
1. Urmăresc un confort fals în lumea libertinismului de astăzi
Adică, de ce să-mi fac dușmani arătând oamenilor că Dumnezeu urăște, condamnă păcatul și a pregătit și un iad, de ce să prezint un Adevăr absolut care supără, mai bine un adevăr relativ, mai bine să ne simțim bine, fiecare face ce vrea și trăim într-o lume a fanteziei.
Așa că-și predică o Evanghelie care le gâdilă urechile, Dumnezeu e Dragoste, iartă, așa că poți trăi cum vrei, la sfârșit ajungi în Rai, ba mai mult Raiul începe de aici.
Cum apare cineva să predice pe Dumnezeu care urăște păcatul, care pedepsește păcătosul, deja deranjează și scoate din „confort”.
„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci ii vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. (2Tim.4:3)
2. Urmăresc sa-și trăiască în voie viața după poftele lor păcătoase
Adică predic o evanghelie pe jumătate ca să pot trăi după poftele ce le am în viață, astfel nu condamn păcatul din viața nimănui și nimeni nu-l poate condamna pe cel din viața mea, așa fiecare trăim cum vrem.
Așa astăzi divorțul a ajuns ca o plagă între creștini, desfrânarea, beția și multe alte păcate sunt la ele acasă în viața celor din biserică. Să vină cineva într-un asemenea mediu și să condamne păcatul pare să fie egal cu sinuciderea, nu este compatibilitate și un om care vine să predice Adevărul întreg este respins de biserică, ca un corp străin.
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)
3. Urmăresc cât mai mulți membrii, profit și materialism
E cam la modă astăzi, să nu mai predicăm o Evanghelie care îi sperie pe oameni, mai bine una pe jumătate, o ținem așa și-i asigurăm pe oameni că totul e bine. Așa nu vom pierde membrii din Biserică. Când predici Evanghelia întreagă și pretinzi conform Cuvântului schimbare și integritate, atunci oamenii pleacă. Dacă-i lăsam pe oameni cum vor, atunci o sa avem biserici pline, conturi și pungi pline cu bani, putem realiza proiecte mărețe.
Cam așa este prezentată biserica din Laodiceea în Apocalipsa, una bogată, cu proiecte mari, oratorie multă, însă Hristos Domnul nu mai era acolo.
„Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare”. (1Tim.6:9)
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. (Mat.6:24)
4. Urmăresc să-și promoveze ereziile în detrimentul Adevărului
Mulțimea de învățături sucite, oratoria și stufărișul religios de astăzi, prin care se învață în Biserici orice altceva decât Scriptura și adevărul ei, nu face altceva decât să prezinte o învățătură falsă și să-i ducă pe oameni în eroare.
Într-un creștinism invadat de păgânism, idolatrie și erezii, adevărul este înăbușit, Dumnezeu este prezentat altfel de cum este în realitate și oamenii sunt induși în eroare.
Pe lângă idolatria din creștinismul istoric care se închină la tablouri, statui, lemne, oase etc, astăzi se adaugă și evanghelia prosperității, ereziile antitrinitare, ecumenismul, ereziile emergente, misticismul și ocultismul, care invadează astăzi mediile creștine.
„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos”. (Col.2:8)
De ce am numit fenomenele acestea Hippy și pe acești „creștini” hipioți?
Pentru că efectiv unii creștini au devenit captați și posedați de mirajul acesta de tip „hipiot”, în care desfrânarea, trăirea după poftele firii și cărnii, extazul mistic și ocult, goana după Mamona, raiul ce și-l construiesc mulți aici etc, toate acestea sunt la ele acasă acum în bisericile creștine.
Dumnezeu n-are nimic de-a face cu toată această babilonie „creștină”, acolo este mâna satanei, a înșelătorului acestei lumi, cel care a pătruns în biserici, orbește și surzește pe creștini, și-i duce precum măcelarul pe un bou la măcelărie.
Ecumenismul predicat în toate mediile creștine, unitatea în erezii, desfrânarea propovăduită drept dragostea Duhului, care să unească toate cultele creștine și necreștine, dărâmarea Adevărului Absolut și a Valorilor Bibliei etc, toate acestea seamănă cu euforia hipiotă de odinioară și duce la degradare și la sfârșit la despărțirea de Dumnezeu pentru totdeauna.
Mai este cale de întoarcere? Se mai poate face ceva?
Greu de spus, ajungem la expresia Scripturii care spune: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
Trăim vremuri din urmă, vremuri în care Dumnezeu ne cheamă la integritate, la o Evanghelie completă și neciuntită, la sfințire, iar pe de altă parte satana ne invadează cu tentația de-a fi la fel cu lumea din jur, de-a avea aceleași scopuri cu majoritatea, de-a renunța la Standardul lăsat de Dumnezeu, în favoarea păcii hipiote, pace trâmbițată și trăită de-o majoritate în frunte cu conducătorii lor religioși.
Credința în Evanghelie, pocăința, renunțarea la noi și îmbrăcarea cu Hristos, printr-o trăire în sfințenie și ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, toate acestea sunt șansa pusă înainte de Dumnezeu pentru noi. Dacă trăim așa, să și propovăduim Evanghelia în felul acesta, în curăție și integritate, astfel să ne ducem crucea până la capăt, să acceptăm ura și batjocura celor din jur, până în ultima clipă a vieții, știind că astfel ne-am sfârșit alergarea și ne așteaptă cununa vieții, pe care ne-o va da la sfârșit Dumnezeul nostru minunat, care este Dragoste, Dreptate și Milă, care ne-a iubit așa de mult, încât a dat pe singurul Său Fiu, să moară pe Cruce în locul nostru, astfel să fim mântuiți, schimbați și transformați, născuți din Dumnezeu și locuitori ai Împărăției lui Dumnezeu, împreună cu El, pentru vecii vecilor.
Simion Ioanăș
