de Ken Korkow
Cu ani în urmă, expresia „conducere prin slujire” a ajuns foarte vehiculată în mediul de afaceri. Pentru unii, această expresie pare o contradicție în termeni, ceea ce gramatica numește „oximoron”. Liderii sunt cei care ar trebui să fie slujiți, nu? Cu toate acestea, scriitori care Robert K. Greenleaf au subliniat faptul că cei mai buni lideri sunt cei mai eficienți atunci când îi slujesc pe aceia pe care îi conduc. Chiar a deschis un centru numit Centrul Greenleaf pentru Liderii care slujesc pentru a promova această filosofie.
Conducerea prin slujire este un concept pe care îl întâlnim și în Biblie, cel mai bine văzut în exemplul Domnului Isus. Domnul Isus le-a zis celor care îl urmau: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45). Înainte de acestea, a mai zis: „oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.” (Marcu 10:44).
Există, însă, o problemă cu acest concept: știu că Dumnezeu vrea să fiu slujitor – dar nu îmi place să fiu tratat ca un slujitor. Partea „carnală” din mine ar vrea ca oamenii să vadă faptele mele de slujire și să spună: „Oh, ce om credincios și minunat!”. Din nefericire, un slujitor adevărat nu este observat; deseori, el sau ea, trec neobservați. Un slujitor adevărat dorește numai să își vadă Stăpânul înălțat, fără să se gândească la sine, la recunoaștere sau recompensă. Veți ști ce înseamnă să fii slujitor atunci când veți fi tratat ca unul.
Gândindu-mă la aceste lucruri, am fost impresionat de ceea ce a scris Henry Blackaby. O spune mult mai bine decât mine, așa că vă redau textul:
„Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.” (Luca 22:27)
Măsura pentru măreție în Împărăția lui Dumnezeu este foarte diferită de cea a lumii. Societatea noastră idolatrizează pe cei bogați, pe cei frumoși și pe cei atletici. Chiar îi facem faimoși pe aceia care își etalează imoralitatea. Lumea spune că este înjositor să îi slujești pe ceilalți. Cu toate acestea, Împărăția lui Dumnezeu respinge măsura lumii pentru stimă, onorându-i pe aceia care slujesc. Persoana care slujește în mod altruist, iubitor, fără cârtiri și fără a căuta recunoaștere este înălțată în Împărăția lui Dumnezeu.
Când Isus și ucenicii Săi au intrat în camera de sus, ucenicii au căutat un loc mai bun unde să stea; Isus S-a uitat după un loc unde să slujească. În timp ce așteptau în mod ciudat, Isus a luat ștergarul și vasul și le-a spălat picioarele (Ioan 13:1-15). Nouă, creștinilor, ne place să fim considerați slujitori, dar rareori ne place să fim tratați ca slujitori! Suntem tentați să adoptăm evaluarea importanței în felul lumii. Dar când ne uităm la Isus ca modelul nostru, vedem că trebuie un caracter mult mai nobil pentru a sluji decât să fii slujit.
Lumea va estima importanța pe care o ai, după numărul de oameni care te slujesc. Dumnezeu este preocupat mai mult cu numărul de oameni pe care îi slujești. Dacă te lupți să fii slujitor, s-ar putea ca inima ta să se fi îndepărtat de inima lui Dumnezeu. Roagă-L pe Isus să te învețe altruismul și să îți dea putere să Îi urmezi exemplul. Fii atent la invitația Lui de a îl însoți în slujirea altora. Invitația va veni.”
Cine sunt oamenii pe care îi conduci? Sau oamenii din sfera ta de influență, chiar colegii? Cum poți să arăți o conducerea adevărată – prin slujire – slujindu-i și arătându-le cât de importanți sunt și punând nevoile lor pe primul lor, chiar înaintea nevoilor proprii?
