de Jim Mathis
Mulți dintre noi ne confruntăm cu lipsa timpului pentru a face diverse lucruri. Angajatorii noștri se așteaptă ca noi să fim la datorie 24 de ore pe zi. Aceia care sunt pe cont propriu au o și mai mare dificultate în a găsi timp pentru a pleca în concediu. Studiile arată că productivitatea scade dramatic dacă nu ne luăm timp pentru odihnă „pentru a ne ascuți fierăstrăul” – expresie folosită în industria lemnelor. Multe dintre ideile mele de afaceri mi-au venit în timp ce eram în vacanță: departe de muncă, având o perspectivă proaspătă și gânduri inspirate din alte surse.
În istoria biblică a creației, Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar apoi S-a odihnit în a șaptea zi. Ideea de odihnă în cea de-a șaptea zi a fost inserată și în Decalogul transmis către Moise. Isus a clarificat învățătura despre Sabat afirmând că respectarea Sabatului nu este despre a urma un set de reguli; a șaptea zi este pentru om, un timp de odihnă, de reflecție și recuperare – un timp în care să mai încetinim ritmul și să ne bucurăm de creația lui Dumnezeu.
După ce a fost răstignit, Isus a înviat din morți în prima zi a săptămânii. Din această cauză, creștinii au început să se întâlnească împreună în cea dintâi zi a săptămânii pentru a celebra Învierea Lui. De-a lungul secolelor, ideea de Sabat pentru creștini s-a schimbat din a șaptea zi, în prima zi a săptămânii. Nu am înțeles niciodată lucrul acesta. Ar trebui să ne odihnim în a șaptea zi – Sâmbătă? Sau în prima zi – Duminică? Sau poate calendarele noastre nu sunt marcate corect.
Recent, am început să realizez că ambele variante sunt corecte. Trebuie să respectăm a șaptea zi a săptămânii ca o zi de odihnă. Soția mea o numește ADEVĂRATA Sâmbătă, însemnând o zi de odihnă, reflecție, timp petrecut cu prietenii, pur și simplu să te bucuri că ești în viață. Așa că Duminica devine ziua în care Îl onorăm pe Isus Hristos și ne amintim de Înviere. Este timpul în care începem fiecare săptămână dăruind din primele ore lui Dumnezeu, un fel de prime roade din timpul nostru la începutul săptămânii.
Sâmbăta, a șaptea zi, devine ziua de odihnă. Duminica, prima zi a săptămânii, devine un timp de închinare înaintea lui Dumnezeu prin care începem cu bine săptămâna. Persoanele care sunt implicate în diferite lucrări în bisericile locale, înțeleg că Duminica, deseori, este cea mai stresantă zi a săptămânii, nicidecum o zi de odihnă. Chiar și cei care nu sunt implicați știu că trebuie să te pregătești pentru întâlnirea de la biserică și aceasta poate fi un stres.
Având aceste lucruri în minte, deseori eu îmi încep munca de Duminică după-amiaza, sau seara, planificându-mi programul și rezolvând câteva lucruri. Lucrul acesta este logic pentru mine, realizând că m-am odihnit Sâmbătă, și deja primele ore din săptămână i le-am dat Domnului. Acum este timpul să lucrăm până Sâmbăta viitoare, adevăratul Sabat – o zi cu adevărat pentru odihnă – știind că sunt pregătit pentru noua săptămână, mintal, fizic și spiritual.
Nu vreau să sugerez că această practică pe care eu și soția mea o respectăm trebuie să devină normă pentru toți, însă pentru mine funcționează. Ne luăm timp pentru odihnă, iar în același timp avem și un timp pentru închinare. Este ceea ce spune și Domnul Isus: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27).
Ideea este să fim siguri că experimentăm atât odihnă fizică, mentală, emoțională, cât și spirituală. Poate cel mai bine cunoscut ne spune despre Păstorul nostru și grija pe care o arată față de oile Sale. Primele două versete din Psalmul 23 spun: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.” Dumnezeu vrea să avem odihnă și să fim pregătiți pentru orice ar veni în calea noastră.
