Munca este ceea ce facem, dar arată și cine suntem? Există o tendință generală de a ne deriva simțul identității și a valorii noastre din vocațiile pe care le avem. Deseori, atunci când ne întâlnim cu cineva, una dintre primele întrebări este: „Unde lucrezi?”. Aceasta este o întrebare pertinentă în multe cazuri, însă nu atunci când o folosim pentru a defini cine suntem – sau cum îi percepem pe alții. Devine destul de ușor să confundăm munca cu închinarea.
Cuvântul „închinare” înseamnă ceea ce este vrednic de atenția și de adorarea noastră, ceea ce este de preț în ochii noștri. Munca este importantă, dar merită să îi alocăm tot timpul nostru, toată energia și toate resursele noastre în detrimentul celorlalte domenii din viața noastră?
Eu, personal, fiind un dependent de muncă aflat în recuperare, pot să înțeleg această dilemă. Încă din tinerețe am devenit destul de acaparat de ceea ce făceam și am pierdut echilibrul în viață. Încă mă mai lupt cu această tentație; am învățat să le cer altora să îmi ceară socoteală pentru a îmi păstra echilibrul.
În Geneza 3, vedem că, începând cu Adam, cu toții trebuie să ne câștigăm existența. Unii văd lucrul acesta ca fiind blestem, crezând că viața ar fi mult mai bună dacă nu ar trebui să muncim. Însă, eu cred că lucrul acesta ne arată un tipar pentru a experimenta o viață împlinită. Întotdeauna am considerat că munca este bună, revigorantă și satisfăcătoare. În Geneza 3:19, Dumnezeu spune: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” S-ar putea să nu ne placă mesajul acesta, dar aceasta este realitatea de zi cu zi.
Dar, după cum munca poate fi satisfăcătoare, poate fi și foarte istovitoare – o capcană de care trebuie să ne păzim. Biblia ne învață că este un timp pentru muncă și un timp pentru odihnă. Eclesiastul 3: 1-8 ne spune: „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei… dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; …aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; …căutarea îşi are vremea ei şi pierderea îşi are vremea ei.”
Chiar și Dumnezeu are un timp pentru muncă și un timp pentru odihnă. Geneza 2:2-3 afirmă: „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”
Lucrarea lui Dumnezeu în tot ce a creat este uimitoare. Și noi, în lucrul nostru, am vrea să creăm ceva de valoare, care să dureze. Odată ce îndeplinim o sarcină cu bine, putem să privim înapoi și să vedem că este bine, la fel cum a făcut și Dumnezeu. În Eclesiastul 5:18-20, Solomon trage concluzia că munca este „un dar de la Dumnezeu” și ne oferă o bucurie „în mijlocul muncii”. Din această cauză, el spune în Eclesiastul 9:10: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Există aici o oarecare urgentare a lucrurilor. Ar trebui să luăm în considerare ceea ce ne-a dat Dumnezeu de făcut, cât încă mai este timp.
În același timp, trebuie să confruntăm tentația de ne închina la munca pe care o facem. Putem deveni atât de concentrați pe munca pe care o facem, încât să devină un idol pentru noi. Acesta este unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a lăsat prima poruncă din Exodul 20:3. El a spus: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine”. Aceasta include și munca noastră.
Unul dintre textele mele preferate, din Biblie, este Coloseni 3:23-24, care spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” Munca arată ce facem, nu cine suntem. Pe Dumnezeu îl preocupă cine suntem și relația Lui personală cu noi.
de Jim Langley
