În aceste zile de sărbătoare, creştinii privesc destul de mult în trecut. Este important să înţelegem şi să celebrăm trecutul, dar să avem mare grijă să nu rămânem acolo. Datorită bunătăţii lui Dumnezeu, în timp ce ne bucurăm de trecut şi în mod special de învierea Domnului Isus Cristos, este vital să ne bucurăm de ce avem în prezent.
Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a înviat atunci, în duminica învierii, dar nu ne cere să celebrăm doar ce a fost atunci. Dimpotrivă, bucuria noastră, a creştinilor trebuie să aibă de-a face, să fie motivată de prezent. În realitate, noi, creştinii, nu ne bucurăm aşa de mult de o zi sau de o sărbătoare, cât ne bucurăm de El, de Fiul lui Dumnezeu.
Scripturile afirmă şi viaţa zilnică ne confirmă că El este viu, este prezent, este în noi şi este cu noi. Prin bunătatea divină noi avem Cuvântul, avem prezenţa Lui, avem puterea Lui, avem îndrumarea Lui şi ocrotirea Lui. Noi, creştinii generaţiei prezente avem promisiunea că Isus Cristos este cu noi în fiecare zi. În acelaşi timp, avem şi responsabilitatea de a trăi ca membri în familia sfântă. Toţi avem responsabilitatea de a răspândi învăţătura Domnului Isus Cristos. Suntem responsabili să îi încurajăm pe cei deznădăjduiţi, să îi mângâiem pe cei întristaţi, să îi ridicăm pe cei slabi şi căzuţi, să îi mustrăm pe cei greşiţi şi să îi îndreptăm pe cei rătăciţi.
Suntem responsabili de relaţia cu El, de relaţia cu fraţii Lui şi de relaţia cu cei dragi. Chiar şi salutul sărbătorii nu trebuie să aibă legătură doar cu trecutul. Este adevărat, Cristos a înviat, dar El este viu. Să ne salutăm în felul acesta. Să trăim ca în prezenţa Lui. Să sărbătorim învierea cu El şi să trăim viaţa pentru El. În timp ce ne bucurăm de învierea Lui să ne pregătim pentru învierea noastră. Învierea Domnului Isus Cristos este garanţia supremă a învierii noastre. Apostolul Pavel afirmă prin Duhul Sfânt că Cel ce l-a înviat pe Domnul Isus Cristos ne va învia şi pe noi. Să fim pregătiţi deci pentru viaţă, pentru moarte, dar mai ales pentru înviere.
Aşa cum ştim, pregătirea nu se face după moarte şi nici la înviere, ci acum. Domnul Isus nu s-a pregătit în dimineaţa învierii. Trăirea Lui zilnică în ascultare de Tatăl în toţi cei 33 de ani l-a pregătit pentru înviere, răsplătire şi înălţare. Aşa este şi în cazul nostru. Dacă unii vor batjocori realitatea învierii să nu ne supărăm prea tare şi nici să nu renunţăm la credinţa noastră. Batjocurile unora şi încercările lor de a anihila adevărul nu au avut, nu au şi nu vor avea succes. Indiferent cât de mult s-a încercat negarea învierii lui Isus Cristos, adevărul a rămas, a biruit şi a ajuns până la noi. Să ne bucurăm de el şi cu ajutorul Celui veşnic viu să îl oferim contemporanilor şi generaţiei viitoare.
Cristos a înviat,
Viorel Iuga
