De unde vine persecuţia
În Eritreea atât autorităţile cât şi cultura locală contribuie la accentuarea persecuţiei împotriva creştinilor. Preşedintele Afewerki conduce ţara în mod dictatorial. Arestarea, hărțuirea şi uciderea creştinilor care sunt consideraţi agenţi ai serviciilor secrete occidentale este un lucru obişnuit. În acelaşi timp, musulmanii, care compun aproximativ jumătate din populaţie, se radicalizează vizibil, ceea ce înseamnă un pericol şi mai mare pentru creştinii care trăiesc în aceeaşi comunitate. Convertirea la credinţa creştină biblică este văzută ca o trădare a tradiţiei şi aduce oprobiu. Biserica Ortodoxă din Eritrea este o biserică creştină istorică care este cunoscută ca persecutând pe cei care o părăsesc pentru a se alătura altor culte creştine.
Cum suferă creştinii?
În Eritrea, toate comunităţile creştine îndură persecuţie, însă intensitatea şi sursa persecuţiei variază de la o regiune la alta. Arestările şi răpirea creştinilor sunt la ordinea zilei, iar acestora le este de multe ori blocat accesul la resursele comunităţii în care trăiesc. Creştinii care aparţin unor grupări non-traditionale îndura cea mă cruntă persecuţie, atât din partea autorităţilor, cât şi din partea bisericii ortodoxe şi a comunităţii islamice. Preşedintele ţării se teme atât de radicalii musulmani cât şi de lucrarea creştinilor evanghelici, şi prin urmare a suprimat orice activitate a organizaţiilor non-guvernamentale precum şi intrarea în ţară a lucrătorilor creştini străini. Mulţi creştini se află în închisori, unii dintre ei fiind torturaţi, ucişi, sau pur şi simplu lăsaţi să moară fără medicamente sau hrană adecvată.
Exemple de credincioşi
Un număr exact de creştini care se află în închisori nu poate fi cunoscut, însă mii de astfel de credincioşi au fost arestaţi în ultimii ani şi sunt ţinuţi în arest. Există chiar mărturii ale unor creştini care se afla în închisoare de peste 10 ani.
O echipă din partea Open Doors a stat de vorbă recent cu Ruth, soţia unui lider creştini care se află în închisoare şi mamă a trei copii.
La început cuvintele ei au fost ezitante, anii de frică şi ameninţări şi-au lăsat urmele. După un timp, pe măsură ce nivelul de încredere a crescut, Ruth a a început să vorbească mai repede şi mai liber iar cuvintele ei curgeau ca apa dintr-un izvor de munte. Inima ei s-a eliberat de lucruri care fuseseră ascunse acolo pentru prea mult timp.
„M-am născut într-o familie creştină. Însă în 1994, pe când eram încă adolescentă, am început o relaţie personală cu Domnul Isus Hristos şi am început să-l urmez pe Dumnezeu cu toată inima mea. În această perioadă, Eritreea încă se bucura de libertate şi multe lucruri frumoase se întâmplau în țară. Mulţi oameni veneau la credinţă şi era multă bucurie. Dar după acea perioadă, au venit vremuri grele şi a trebuit să învăţăm cum să ne închinăm pe ascuns.”
Presiuni din partea autorităţilor
Opt ani mai târziu autorităţile au închis toate bisericile independente. A devenit periculos să fii credincios în afara „credinţelor” oficiale: islamul şi creştinismul cu cele trei ramuri ale sale, ortodoxă, romano-catolică şi evanghelică-luterană.
„M-am măritat cu un om temător de Dumnezeu – un lider al bisericii – la un an după ce biserica a fost închisă. Dumnezeu ne-a dat trei copii. Însă autorităţile mi-au luat soţul şi l-au aruncat în închisoare.”
„Acum sunt plină de griji pentru el: unde este, cum se simte. Mi se rupe inima şi când îi văd pe copii cum îi duc dorul. Ei plâng mereu şi strigă baba (tată). Ei vin adesea cu note mici de la şcoală pentru că nu se pot concentra la lecţii din cauza dorului de tată. Îmi vine foarte greu să întreţin gospodăria de una singură. Aştept cu mare speranţă ziua când soţul meu va fi eliberat şi se va întoarce în familie.”
„Atunci când un copil se naşte în Eritreea, primul lucru pe care trebuie să-l obţii este un certificat de naştere şi un document care să dovedească că au fost administrate vaccinurile. Aceste documente trebuie să fie însoţite însă și de un certificat de botez al copilului, care trebuie să fie de la una din bisericile recunoscute de autorităţi. Un creştin care nu este membru al acestor biserici nu îşi poate înscrie copilul la şcoală. De asemenea ei nu pot primi tichete de masă şi nu au acces la alte servicii publice. În acest fel autorităţile află foarte uşor care sunt creştinii care nu sunt membri ale bisericilor oficiale.”
Presiuni din partea societăţii
Închiderea bisericilor de către autorităţi a erodat unitatea din societate, unitate care a fost cu greu câştigată de către poporul din Eritreea în lupta de independenţă faţă de Ethiopia, şi a dus la apariţia unor rupturi între oamenii ce aparţin diferitelor biserici sau ramuri creştine.
„Noi suntem oameni iubitori de pace, care doresc să se închine lui Dumnezeu în pace. Suntem nişte oameni simpli, pentru care credinţa înseamnă totul,” subliniază Ruth. „Ca şi creştini în Eritreea ne iubim ţara. A fi creştin înseamnă să ai o relaţie cu Dumnezeu. Nu avem o agendă politică. Tot ce ne dorim este să ne putem închina lui Dumnezeu în mod liber.”
Însă această dorinţă este departe de a se materializa în viața creştinilor din Eritreea. „Noi simţim că suntem persecutaţi de două ori: o dată din partea autorităţilor, şi încă o dată din partea comunităţii în care trăim. Ei nu aşteaptă decât un moment prielnic ca să ne prindă când ne închinăm în secret. În regiunea în care trăim simţim că suntem urmărite tot timpul, aşa că trebuie să ne rezolvăm problemele cotidiene cu grijă şi frică.”
Din nefericire, Ruth şi alţi creştini sunt trataţi ca şi cetăţeni de mâna a doua. “Mulţi dintre noi am fost în slujba guvernului şi prin urmare am avea drepturi la servicii publice, însă suntem excluşi de la acestea.”
„Chiar dacă găseşti de lucru, imediat ce patronul tău va afla că ești un creştin independent, te va supraveghea ca să te prindă chiar şi cu cea mai mică greşeală ca să poată să te concedieze. Scopul societăţii este să facă viaţa pentru creştinii născuţi din nou cât mai grea posibilă.”
Izolarea copiilor
În școli copii creştinilor sunt de asemenea izolaţi. „În Eritreea, oamenii poartă tot felul de lănţişoare şi amulete, iar pentru că noi nu le purtăm suntem etichetaţi ca eretici. Copii sunt intimidați în acest fel.”
„Trebuie să-i învăţ pe copii despre credinţă în spatele uşilor închise,” mai spune Ruth. „Sunt prea tineri ca înţeleagă multe lucruri. Ei vor să cânte şi să spună cu voce tare la şcoală ceea ce învaţă acasă. Într-o zi un ofiţer al serviciilor secrete mi-a bătut la uşă. După ce a intrat în casă, unul din copii a vrut să-i cânte un cântecel creştin, însă a trebuit să-i pun mâna peste gură şi să-l opresc. Ei nu înţeleg de ce mă port aşa şi sunt foarte confuzi.”
Visul unui viitor mai bun
Cu toate aceste circumstanţe dificile, Ruth a crescut mult în ascultare de Dumnezeu şi în înţelepciune. „Ca şi creştini e de aşteptat să suferim pentru Evanghelie. Dar atunci când suferinţa vine trupul trebuie să o îndure. Suntem presaţi între suferinţa pe care trebuie să o îndurăm trupeşte şi cunoaşterea faptului că aceasta este datoria fiecărui creştin.”
Cu toate greutăţile, Ruth este fără frică. „Vreau ca copiii mei să crească şi să se poată închina lui Dumnezeu în libertate. Visul meu este ca ei să fie liberi. De multe ori mă gândesc: ce vor face ei dacă voi fi şi eu arestată? Cum se vor descurca?”
Cu toate aceste temeri, Ruth are și răspunsul: „Dragostea lui Dumnezeu este puternică şi şi ne constrânge să ne închinăm Lui în ciuda pericolelor. Noi ştim care sunt riscurile, şi, cu toate acestea, nu putem să nu-L slujim pe Dumnezeu. Nu ne putem opri din rugăciune, pentru că ştim că numai astfel vom ieşi biruitori.”
Rugaţi-vă pentru Eritreea
Rugaţi-vă pentru preşedintele Eritreei, Isaias Afewerki şi pentru guvernul acestuia. Rugaţi-vă ca aceşti conducători să vadă într-adevăr mâna lui Dumnezeu. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să intervină în Eritreea. Biserica lui Hristos nu se roagă ca Dumnezeu să le facă rău conducătorilor unei ţări, ci mai degrabă ca aceştia să aibă o schimbare de inimă.
Mii de creştini au fost arestaţi şi se află în închisoare de ani de zile, unii dintre ei de peste 10 ani. Rugaţi-vă ca toţi creştinii din închisoare să simtă cum Dumnezeu îi întăreşte şi îi susţine prin această încercare. Rugaţi-vă că ei să fie o mărturie pentru ceilalţi prizonieri. Rugaţi-vă ca situaţia lor să se îmbunătăţească şi ei să fie eliberaţi curând.
Rugaţi-vă ca harul lui Dumnezeu să se reverse peste toţi cei care au rămas să slujească în bisericile din Eritreea. Rugaţi-vă ca Domnul să-i echipeze cu toate uneltele necesare pentru a uceniciza şi învăţa Cuvântul lui Dumnezeu pe credincioşi.
Rugaţi-vă ca Duhul Sfânt să mângâie pe toţi refugiaţii din Eritreea care au părăsit ţara din cauza persecuţiei şi a violențelor.
sursa: https://www.opendoorsusa.org
