de Robert J. Tamasy
Sunt mai multe tipuri de angajați; unii au nevoie de supraveghere permanentă, alții nu. Unii au nevoie de instrucțiuni foarte specifice pentru sarcinile pe care le au de îndeplinit, altora le este îndeajuns să li se spună ce se așteaptă de la ei în linii mari și rămâne la latitudinea lor cum să îndeplinească sarcinile.
Provocarea pentru un lider eficient este să înțeleagă ce îi trebuie fiecărui angajat pentru a avea performanțe bune, să furnizeze ce este nevoie, și să înțeleagă cât de mult să supravegheze munca. Cu mulți ani în urmă, fostul Președinte al Americii Theodore Roosevelt a afirmat că „Cel mai bun director este acela care știe să aleagă oameni buni pentru a face ce trebuie făcut și apoi să se abțină de la a se amesteca în munca acelor oameni.”
Spun lucrul acesta pentru că sunt mai multe tipuri de lideri. Unii preferă să își suflece mânecile și să fie implicați în mod direct; alții supraveghează îndeaproape; iar alții preferă să delege sarcinile și să aibă încredere în angajați că își vor face treaba, intervenind doar în cazul unor întrebări sau nevoia de alte informații.
Stilul meu de lucru mereu a însemnat un minim de structură și mai multă libertate de abordare a modalității potrivite pentru lucru. Am avut supraveghetori care au arătat că au încredere în mine, mi-au dat sarcinile și m-au lăsat pe mine să le fac cum credeam eu că e mai bine. Pe de altă parte, am avut șefi care au vrut să mă supravegheze îndeaproape. Unii chiar interveneau în lucrurile cele mai mici, lucru care era enervant pentru mine, chiar supărător. Totuși, am observat că sunt unii oameni care au nevoie să fie supravegheați îndeaproape. Evident că nu putem să îi tratăm pe toți la fel.
Deci, după cum a afirmat Roosevelt, liderii buni știu cum să își aleagă oamenii potriviți, iar apoi să discearnă cât de mult să se implice în a mai da indicații. Scriptura vorbește despre acest echilibru:
Cunoaște-i pe cei pe care îi conduci. Liderii știu ceea ce vor să realizeze. Ei ar trebui să știe și cine sunt aceia prin care scopurile pot fi realizate. „Îngrijeşte bine de oile tale şi ia seama la turmele tale… Mieii sunt pentru îmbrăcăminte şi ţapii pentru plata ogorului; laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.” (Proverbe 27:23-27)
Arătați preocupare și interes pentru aceia pe care îi conduceți. Isus a folosit metafora păstorului pentru a explica devotamentul Său față de ucenicii Săi. Liderii buni urmează exemplul lui Isus. „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” (Ioan 10:11-15)
Recunoașteți unicitatea fiecăruia pe care îl conduceți. Într-o echipă, fiecare are diferite daruri, talente și experiențe. Recunoscând contribuția lor unică îl face pe lider să le încredințeze diferite responsabilități și autoritate, în funcție de ceea ce au ei de oferit. „Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Dacă piciorul ar zice: «Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup» – nu este pentru aceasta din trup? Şi dacă urechea ar zice: «Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup» – nu este pentru aceasta din trup?” (1 Corinteni 12:26).
