Este cu neputință să nu ți se greșească!
Este cu neputință să nu fi rănit de cei din jurul tău!
Este normal să ai dezamăgiri!
Este normal să fii lovit din când în când!
Greu este când rănile le primești de la cei pe care i-ai ridicat și i-ai ajutat cu dragoste! Ai ajutat cu dragoste fără să aștepți un mulțumesc de la cei pe care i-ai ridicat… dar nici să arunce cu pietre nu te-ai așteptat… măcar… de te-ar fi lăsat în pace!
Dar, altfel cum ai vrea să calci pe urmele Domnului tău, El a fost cel care după ce a vindecat mâinile uscate a fost lovit cu putere de pietrele aruncate tocmai de acele mâini…! După ce a dat glas celui mut, tocmai cu acea gură cel vindecat a strigat: “la moarte cu El!”
Asta lasă răni adânci indiferent de puterea și statura ta spirituală!
Dar… te întreb… nu este suficientă nedreptatea care ți s-a făcut de îți mai faci una singură prin amărăciunea pe care o păstrezi în sufletul tău! Iartă… este cu putință, nu îți este dor de bucuria prezenței Duhului Sfânt ????! Nu îți este dor de pace, de liniște, de bucuria prezenței lui Hristos Domnul în viața ta?!
