Mândria poate fi un criminal tăcut, cum e și cancerul sau hipertensiunea. Cu câțiva ani în urmă, compozitorul Roger Miller a scris un cântec în care deplângea rata mare a divorțurilor prin aceste versuri: „Eu cred că mândria este cauza principală pentru declinul numărului de soți și soții”.
Mândria nu este doar cauza principală a ruperii relațiilor; poate fi, de asemenea, cauza pentru afaceri proaste, conflicte familiale și războaie. Ne poate împinge să căutăm răzbunare și pedeapsă. „Ei au tras primii”. „Acest teritoriu era dinainte al nostru”. „Vrem să avem un profit mai mare, o bucată mai mare din cașcaval”. „Am fost păgubit”.
În urmă cu câțiva ani, pe când stăteam în cafeneaua pe care pe care o dețineam atunci, a intrat un vechi prieten de al meu. S-a uitat la meniul de pe perete și m-a întrebat dacă știam să pregătesc toate acele preparate. I-am răspuns imediat că eu concepusem toate acele rețete și că i-am învățat pe barmani să le facă. Așa că da, știam cum să le pregătesc. Faptul că încă îmi aduc aminte de acea conversație, la mai mult de 15 ani de atunci, îmi spune mie că în acel moment m-am făcut vinovat de mândrie. Orgoliul meu a fost provocat, iar eu am simțit nevoia să mă apăr.
Poate că mă simțeam nesigur pe mine, sau doar am vrut să îi arăt că eu sunt șeful acelui local, inclusiv al meniului. Sunt convins că astăzi aș fi făcut un comentariu mult mai decent și aș fi uitat incidentul în scurt timp. De fapt, într-o situație similară, care s-a întâmplat recent, doar am răspuns afirmativ și am zâmbit. A fost un răspuns mult mai bun. Îmi place sfatul din Proverbe 14:3, care spune: „În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.”
Mândria își arată capul urât când nu ne așteptăm. Ne face să încercăm să ne apărăm la cea mai mică provocare. Ne face să îi minimalizăm pe ceilalți pentru ca noi să ne înălțăm prin insulte și prin dărâmarea celorlalți. Hărțuirea în general este cauzată de încercarea de a ne înălța pe noi înșine în timp ce dărâmăm pe altcineva. Am auzit de multe ori despre hărțuire sexuală la locul de muncă. Fără a încerca să prezint lucrurile într-un mod simplist, totuși de multe ori cauza este un bărbat care încearcă să își etaleze perspectiva lui proprie despre masculinitate sau încearcă să își ascundă propria lui nesiguranță. „Când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.” (Proverbe 11:2).
Pe de altă parte, trebuie să considerăm un alt aspect al mândriei. În Matei 22:39, Isus ne învață să ne iubim vrăjmașii ca pe noi înșine. Prin această poruncă, Isus spune că mai întâi trebuie să ne iubim pe noi înșine pentru ca apoi în mod eficient să îi putem iubi pe alții. Mândria ne face să ne bucurăm de munca noastră; ne mândrim cu realizările noastre și am vrea să facem lucruri de calitate – care să ne facă mândri atunci când le apreciază cei din jur. Tot mândria mă îndeamnă să am grijă de trupul meu fizic.
Oamenii de afaceri trebuie să fie în stare să se promoveze pe ei înșiși, dar trebuie să o facem în așa fel încât mândria să nu devină păcat – adică să nu fie centrată în noi înșine și să nu ne otrăvim relațiile cu ceilalți. Există o graniță foarte mică între mândrie și aroganță, și între încredere de sine și mândrie în exces. Pentru a ști care sunt acele granițe trebuie să avem înțelepciune și discernământ. Smerenia fără putere poate fi un lucru neluat în considerare, dacă nu avem înțelepciune de la Dumnezeu.
Editorial de Jim Mathis
