Fără îndoială, judecând după numărul persoanelor care au participat la evanghelizări (peste 200 de milioane, după unele estimări), dar şi o perioadă lungă de activitate de aproape 60 de ani, Billy Graham a fost cel mai mare evanghelist al timpurilor moderne.
În timpul în care Billy Graham şi-a desfăşurat activitatea de evanghelizare, au existat diverse scandaluri care au clătinat lumea evanghelică din Statele Unite: pastori acuzaţi de comportament imoral, de însuşirea în mod incorect a unor fonduri băneşti, de faptul că trăiesc o viaţă de lux, care nu se potriveşte cu chemarea la o viaţă de modestie şi alte lucruri asemănătoare.
Billy Graham a fost persoana care a decis încă de la începutul lucrării sale că va face tot ce-i stă în putință ca oamenii să nu-l suspecteze nicodată de motive ascunse.
„Era un model de responsabilitate financiară. Nu a făcut niciodată apeluri disperate pentru a cere bani de la oameni” spune William Martin, biograful lui Graham.
Deşi la evanghelizările pe care le ţinea se făceau colecte, Billy Graham nu s-a implicat în gestionarea banilor care se strângeau. El era plătit cu un salariu lunar fix de către organizaţia care îi purta numele.
O altă regulă impusă de Graham, care era parte din ceea ce a fost numit „Manifestul din Modesto” din 1948, a fost ca el şi toţi bărbaţii din echipa lui vor evita să se afle singuri în vreo încăpere cu alte femei decât nevestele lor. Acest principiu era cu atât mai important, cu cât evanghelizările îi ţineau departe de familiile lor, uneori chiar câteva luni de zile.
Un alt principiu a fost cel al estimării mulţimilor care participă la evanghelizări. Pentru a evita suspiciunea că numerele sunt umflate, Billy Graham a decis să se raporteze la estimările făcute de autorităţile locale în comunicatele pe care le făcea despre evanghelizări.
Graham a fost un perfecţionist. De-a lungul anilor el a făcut tot felul de reglaje fine în organizarea evanghelizărilor pe care le-a ţinut, astfel că modelul pe care el l-a creat a ajuns să fie copiat și de alţi predicatori.
În primul rând, Billy Graham nu alegea niciodată destinaţiile unde vor fi organizate evanghelizările. Evenimentele erau organizate ca răspuns la scrisorile de invitaţie primite de la păstorii bisericilor locale. Imediat ce o invitaţie era primită, echipa de slujire care lucra împreună cu Billy Graham începea munca de organizare şi planificare, operaţiune care putea lua chiar şi doi ani de zile pentru a fi realizată. În al treilea rând, la iniţierea unei evanghelizări, în oraşul de destinaţie se constituia o asociaţie non-profit şi un comitet local de organizare cu scopul de a mobiliza credincioşii din comunitate pentru rugăciune şi pentru a aduna fondurile necesare cheltuielilor legate de eveniment. La câteva luni după ce evanghelizarea se finaliza, asociaţia era dizolvată.
În mod obişnuit, Billy Graham trimitea o mică echipă de lucru, de cele mai multe ori cam cu un an înainte ca evanghelizarea să aibă loc, ca să se întâlnească cu păstorii locali, să aleagă un spaţiu unde să se ţină evenimentul şi să desfăşoare o activitate de pregătire a voluntarilor care vor fi prezenţi la evanghelizare.
Începând cu anul 1957, Graham a început să lucreze cu cele mai multe din ramurile tradiţionale protestante şi chiar cu biserici catolice. La ultima sa evanghelizare, cea din New York din anul 2005, au fost implicate 1.400 de biserici locale din oraş, din toate confesiunile.
Succesul unei evanghelizări depindea în mare măsură de munca miilor de voluntari. Aceştia erau de cele mai multe ori, simpli membri din bisericile locale, care făceau de toate, de la aşezarea scaunelor în sală, la participarea la corul care cânta la eveniment.
Una din cele mai importante sarcini ale voluntarilor era consilierea celor care răspundeau la chemarea la pocăinţă şi mântuire pe care evanghelistul o adresa la finalul fiecărei predici. Îngrijorat că mulţi din cei care ar veni în față ar avea doar o credinţă superficială, Graham şi echipa sa au dezvoltat un program de pregătire pentru fiecare evanghelizare.
După o instruire ce dura cam o lună de zile, consilierii erau pregătiți să ajute oamenii să înţeleagă decizia pe care trebuie să o ia, să le noteze numele şi adresele şi să îi caute la scurt timp după ce evanghelizarea se termina pentru a se asigura că aceştia au găsit o biserică pe care să o frecventeze pentru închinare.
„Era multă pregătire,” spune Martin. „Adesea oamenii îmi spuneau că evanghelizarea va fi un succes, chiar şi dacă Billy Graham nu ar mai fi venit.”
Odată cu plecarea în veşnicie a lui Graham un lucru pare sigur. Puţini evanghelişti vor putea umple stadioane până la refuz, aşa cum făcea el, atrăgând creştini din toate confesiunile.
Billy Graham a vizitat România cu un turneu de evanghelizare în anul 1985. Un reportaj foto de la acea vizită importantă vedeți aici.
Un portret biografi mai complet al marelui predicator, vedeți aici!
