Cei câţiva mii de musulmani din China, care au devenit creştini, trăiesc o viaţă caracterizată de izolare şi singurătate. Cei mai mulţi dintre ei trăiesc în zonele rurale din provincia Xinjiang şi, după ce devin creștini, sunt alungaţi din familiile şi comunităţile lor iar viaţa de credinţă devine dificilă și datorită legilor aspre ce restricţionează practicarea credinţei, informează site-ul World Watch Monitor.
Cel mai adesea ei se întâlnesc pentru închinare în grupuri mici în case.
Sunt aproximativ 20 de milioane de musulmani în China, cei mai mulţi fac parte din grupurile etnice Hui şi Uyghur. După unele estimări există 100 de milioane de creştini în China, la o populaţie totală de 1,4 miliarde de oameni.
Povestea lui Makin.
Makin şi mama lui s-au născut într-o familie musulmană. În timpul sărbătorii Eid al-Adha, una dintre cele mai importante în tradiţia islamică când toată familia se strânge împreună pentru a sarbatori, nimeni nu i-a dorit alături la masa festivă. Dimpotrivă, unele rude au venit până la ei că să-i batjocorească şi să-şi arate dezaprobarea pentru că au părăsit credinţa islamică.
Majoritatea musulmanilor din China trăiesc în zone izolate, unde relaţiile sunt importante iar familia extinsă reprezintă partea cea importantă a comunităţii în care trăieşti. Rudele se ajută între ele la construcţia unei case, la strângerea recoltei sau oferă ajutor financiar la nevoie. Însă pentru Makin şi ceilalţi creştini ca şi el sprijnul oferit de familie a dispărut.
„M-am trezit într-o dimineaţă şi am realizat că satul în care locuiesc nu mai este locul pe care îl ştiam. Mi-am dat seama că vecinii şi rudele nu vor mai veni la noi în vizită aşa cum obişnuiau înainte,” a spus Makin.
Pentru Makin lucrurile au fost dificile și pentru că fratele lui slujea ca lider într-o moschee din sat. Când Makin a încercat să vorbească cu el despre credinţa sa în Hristos a fost întâmpinat cu mânie şi ostilitate.
„Fratele meu le-a spus tuturor că ne-am trădat neamul. Ceilalţi săteni au început să ne jignească, să arunce cu pietre în geamurile de la casă şi să ţipe la noi.”
„Adesea ne simțim singuri şi ne întrebam dacă mai sunt şi alţii ca noi. Este greu mai ales în perioada sărbătorilor, atunci când casa noastră este goală în timp ce toţi vecinii noștri au casă plină de oaspeţi şi de voie bună.”
Makin spune că cel mai greu este pentru mama lui, cultura lor fiind una în care femeile părăsesc rareori casa şi au o viaţă socială mult mai săracă decât bărbaţii.
„Mama era atât de fericită când putea sta de vorbă cu mătușile mele și cu alte femei din familie. Nu am mai văzut-o de mult timp să râdă așa cum o făcea când era împreună cu ele.”
De ce este importantă provincia Xinjiang?
Majoritatea chinezilor de religie musulmană trăiesc în Regiunea Autonomă Uyghură Xinjiang, în nord-vestul Chinei, o regiune importantă pentru guvernul de la Beijing din cauza rezervelor de petrol, gaze naturale şi resurse minerale.
Provincia Xinjiang este o locașie strategică pentru că se află pe calea Drumului Mătăsii, o rută comercială antică ce lega China de Occident, pe care guvernul chinez vrea să o revitalizeze.
Prin redeschiderea vechiului Drum al Mătăsii guvernul chinez speră să atragă noi resurse pentru creşterea economică dar şi să obţină un control sporit pentru a combate cele trei mari probleme pe care le-a identificat la graniţa de nord-vest: terorismul separatismul şi fundamentalismul.
În anul precedent guvernul chinez a lansat o campanie „anti-terorism” care a avut drept ţintă această provincie şi care a avut drept urmări o restrângere a drepturilor atât pentru musulmani cât şi pentru creştini.
Creştinii din toată China sunt persecutaţi de către guvern pentru credinţa lor, iar drepturile le sunt încălcate. Cu toate acestea biserica Domnului Isus Hristos înfloreşte şi numărul credincioşilor se măreşte chiar şi în zone îndepărtate unde Evanghelia ajunge mai greu. Rugaţi-vă pentru creştinii convertiţi de la islam din provincia Xinjiang să găsească plinătate de bucurie în prezenţa lui Hristos în viaţa de credinţă. Rugaţi-vă să fie o lumină şi o mărturie în comunităţile în care trăiesc despre puterea Evangheliei de a aduce dragoste, speranţă şi sens în viaţă.
