Destinatarii acestui articol sunt cei care se sensibilizează doar când semenii lor sunt nenorociți, cei care acționează doar constrânși de incidente majore. M-am întrebat de mai multe ori: de ce este nevoie de un accident grav ca să fie sensibilizați oamenii? De ce trebuie să fie diagnosticat cineva cu un cancer galopant ca să se mobilizeze masele de oameni și să ofere ajutorul? De ce trebuie să rămână copiii orfani de mamă sau de tată ca să ne arătăm solidaritatea și generozitatea? De ce trebuie să fie un cutremur, o vijelie, o inundație, un incendiu major ca să oferim ajutorul? Doar șocurile puternice ne mai trezesc din rutina zilnică? Avem nevoie de o doză puternică pentru a ne aminti că suntem oameni?
Dragilor, nu este normal să ne arătăm generozitatea doar în condițiile acestea. Ne facem rezerve, ne pregătim pentru șapte vieți, ne asigurăm că generația de după noi are de toate, iar lângă noi se chinuie atâția care se zbat cu traiul zilnic, frământați și chinuiți de neajunsurile cotidiene. Oamenii din jurul nostru duc lipsă: vecinii de pe scară, colegul de cameră, fratele ce stă cu tine pe bancă în biserică, prietenii care nu îndrăznesc să dea glas frământărilor… Realitatea este că postul biblic din Isaia 58 a devenit străin și a-l aduce pe cel flămând, pe cel dezbrăcat, pe cel bolnav în casa noastră a devenit demodat. E un text care nu se mai potrivește generației moderne, emancipate.
Spiritul de solidaritate trebuie dovedit permanent, nu circumstanțial. Nu așteptați ca să se întâmple ceva rău și atunci să acționați, sentimental, ci creați voi cadrul ca minunile să se petreacă. Nu duceți nimic în veșnicie, poate regretul că puteați și nu ați făcut. Îmi este milă de cei robiți și chinuiți de duhul de agonisire și de inimile împietrite. De obicei, cei zgârciți și egoiști nu sunt familiarizați cu dărnicia, sunt stingheri. Îi felicit pe toți oamenii, administratori pentru o vreme, peste mult sau peste puțin, care știu să facă lucruri frumoase. Ei sunt dezlegați de pământ și inimile sunt ancorate în El!
Dacă vreți să fiți cu adevărat bogați, deschideți-vă ochii, întrebați, căutați, cercetați oferiți-vă avuțiile, împărțiți din binecuvântările materiale, deschideți-vă conturile, fiți umani, fiți sinceri și sensibili. Nu dominați și nu controlați dacă ați făcut un bine! Faceți-l și tăceți! Nu-i manipulați pe bieții semeni pe care i-ați ajutat! Încercați să faceți viața mai frumoasă semenilor. Demonstrați-vă credința vie prin fapte reale. Învățați, de pe acum, să pășiți în cadența cerului. Nu cred că vreți să rămâneți cu ce ați strâns aici și să vă petreceți veșnicia pe această grămadă de gunoaie. Trăiți realitatea și veți fi eliberați de mirajul fals al avuției efemere!
O statistică vorbește despre eradicarea sărăciei în lume prin implicarea corectă a creștinilor. Ce să faci în dreptul tău? Să nu aștepți răul altuia, ci acum, când este sănătos și se poate bucura, împarte și oferă din bunul tău. Ajută-l pe cel care nu este așa de înzestrat ca tine să fie harnic și să ofere și el din cât are. Nu demonstra că ești avar și materialist, ci fă binele și vei fi cu adevărat bogat.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim ceea ce cred alții că suntem!
Fii bun până ajung alții rău!
Cigher Sorin
17 ianuarie 2018,
Pastor al Bisericii Baptiste „Sion” din Sibiu
