Atunci când era doar un băieţel în şcoala duminicală, Bassem Al-Janoubie era fascinat de povestirile ilustrate despre martirii Bisericii Copte, relatează Religion News Service (RAS)
„Mai mult decât cărţile de benzi desenate, povestirile despre sfinţii torturaţi pentru că nu au vrut să renunţe la credinţă, mă fascinau. Ei erau eroii mei”, spune Janoubie, acum în vârstă de 40 de ani şi care profesează ca şi grafician.
Istoria de 2000 de ani a bisericii copte are o tradiţie îndelungată de a cinsti pe cei care au murit pentru că şi-au trăit credinţa creştină în mijlocul violenţei. Însă valurile de atacuri orchestrate de către gruparea teroristă Stat Islamic din ultima perioadă, care au dus la moartea a 70 de persoane şi rănirea multor altora, a aprins o dezbatere în societatea egipteană despre rolul martirajului.
Recent, pe 12 octombrie, un preot copt a fost înjunghiat într-un cartier sărac din Cairo. Un suspect a fost reţinut, însă nu se ştie încă motivul pentru care s-a comis odioasa faptă.
Reverendul George Boules, care slujeşte în bogata suburbie Heliopolis din Cairo, a apărut la televizor mulţumind teroriştilor din Statul Islamic pentru bombardarea unei biserici în Duminica Floriilor, pentru că, spune el: „i-au pus pe credincioşi într-o rachetă care i-a dus direct în Rai.”
Mulţi copţi însă nu sunt de acord cu astfel de afirmaţii. „Doctrina morţii este oribilă. Isus a murit pentru o cauză şi cu un scop. Cei care mor ucişi cu violenţă sunt pierduţi fără nici un motiv. Doctrina părintelui Boules este periculoasă. Ca şi cum noi creştinii ar trebui să umblăm ca nişte zombie”, spune Jacqueline Ezzat, 21 de ani.
Statul Islamic şi-a intensificat atacurile din peninsula Sinai, vizând creştinii copţi şi bisericile acestora. Într-un material video publicat la începutul anului, aceştia au declarat că îi vizează pe creştini care sunt „prada lor favorită”, şi s-au angajat la un jihad asemănător cu cel din Siria şi Irak unde zeci de mii de creştini s-au refugiat din calea teroriştilor.
„Suntem egipteni, dar suntem şi creştini. Trebuie să încetăm să mai fim mândri de toată această hărţuire şi să nu mai lăudăm terorismul pentru că ne oferă aceeaşi soartă pe care au avut-o înaintaşii noştri din istorisirile de la şcoala duminicală” , spune Al-Janoubie.
Conducătorul bisericii copte, Papa Teodor al II-lea, a sprijinit public ideea conform căreia biserica coptă îşi trage puterea din moartea celor credincioşi. „Sângele martirilor noştri, lacrimile călugărilor, şi sudoarea celor care slujesc este sursa puterii noastre spirituale,” a declarat într-un mesaj pe 13 septembrie Papa Teodor.
Alte voci din ierarhia bisericii copte spun însă că martirajul este înţeles greşit.
„Este adevărat că iubim martirajul, dar iubim de asemenea şi viaţa. Noi nu urâm viața pe acest pământ, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca să trăim, nu ca să murim” a spus episcopul Raphael, numărul 2 în ierarhia bisericii.
În această vară, episcopul Raphael a implementat o lege aprobată de Ministerul de Interne care cere suspendarea evenimentelor religioase în locurile unde nu se poate asigura securitatea credincioşilor. „Faptul că acceptăm moartea pentru credinţa noastră, nu înseamnă că sângele nostru este ieftin”, susţine acesta.
Episcopul Raphael a cerut şi ridicarea unei biserici pe locul unde jihadiştii au ucis 28 de creştini, pe drumul din deşert care duce de la oraşul Minya la mănăstirea Samuel Mărturisitorul – un sfânt din secolul a VI-lea, care a murit torturat de membrii unei ramuri creştine bizantine.
Nu poţi aduce argumente împotriva martirajului celor 28 de persoane, care au fost ucise în atac. „După ce au tras în noi, ne-au luat bijuteriile şi au poruncit femeilor şi copiilor care mai trăiau să recite mărturisirea de credinţă a islamului şi să se convertească”, spune Hanan Adel, o supravieţuitoare de 28 de ani.
Aceste poveşti de groază nu-i inspiră însă pe toţi creştinii copţi să îmbrăţişeze martirajul. În oraşul Mansoura, din delta Nilului, tinerii copţi vor un „standard de viață mai ridicat şi drepturi civile acum, în această viaţă, nu speranţa într-o viaţă viitoare. Suferinţa copţilor ca şi minoritate religioasă s-a agravat odată cu presiunile economice pe care le simt toţi egiptenii. Oamenii încep să se îndoiască de scopul pierderii vieţii fără nici un folos şi de promisiunile vieţii veşnice” spune Wael Gally, un avocat care este şi creştin copt.
Creştinii copţii sunt cea mai mare ramură creştină din Egipt, şi cuprind aproape 10% din populaţia ţării care se ridică la 90 de milioane de oameni.
Traducere de Ionuţ Poteraş
