Centenara Eva Bossenberger își folosește talentul pentru a aduce glorie lui Dumnezeu prin implicarea în proiectul Operation Christmas Child al organizației Samaritan’s Purse (Punga Samariteanului).
Aproape în fiecare dimineață, Eva Bossenberger, în vârstă de 100 de ani, se trezește între ora 3 și 4 și se îndreaptă spre mașina de cusut. E categoric o femeie cu o misiune clară, care nu are timp de pierdut, relatează organizația misionară Samaritan’s Purse.
La sfârșitul anului trecut, pastorul Evei a rugat-o să coasă 180 de hăinuțe pentru fetițe, care să poată fi împachetate în cutii de carton. De atunci, asta a fost misiunea Evei: să confecționeze rochii pe care organizația Samaritan’s Purse le va distribui fetițelor din lumea întreagă care au nevoie să descopere dragostea lui Isus Hristos.
„La început îmi lua cam o zi și jumătate să cos o rochie. Acum, pot să termin 3 într-o zi,” a mărturisit Eva, care locuiește în Zionville, Carolina de Nord.
Eva muncește din greu, dar asta nu e o piedică pentru ea: e foarte împlinită prin ceea ce face.
„Ador să fac asta. Dumnezeu mi-a dat mâini sănătoase, fără artrită. Fac ceea ce Dumnezeu mi-a spus că trebuie să fac.”
Eva a învățat să coasă de mică, pe când locuia aproape de Detroit, Michigan. Tatăl ei lucra la fabrica Ford, iar mama era croitoreasă. Aceasta a petrecut multe ore privind-o pe mama lucrând la mașina de cusut, fascinată fiind de abilitatea ei de a coase aproape orice.
Eva a exersat și a exersat până când cusutul a devenit a doua natură: „Toate hainele pe care le port sunt făcute de mine.”
Rămasă văduvă la vârsta de 36 de ani, acesta a fost mai întâi ofițer de poliție, apoi casier la un magazin alimentar, învățător la școala duminicală, membru în corul bisericii, iar acum croitoreasă.
Fiind obișnuită să muncească mult, aceasta dorește să-I aducă glorie lui Dumnezeu prin tot ceea ce face. Eva se roagă ca rochițele ei să le aducă celor care le vor primi din nou zâmbetul pe buze. În acest sens, îi încurajează pe creștini, indiferent de vârstă, să se implice activ în lucrarea la care Dumnezeu i-a chemat. „Nu cred că ești vreodată prea în vârstă ca să înveți să faci ceva pentru Dumnezeu. Fiecare zi trăită trebuie să fie o slujire adusă lui Dumnezeu”.
Eva își dorește să-i fie folositoare în felul acesta lui Dumnezeu până când El o va chema acasă. „Nici nu pot să îmi imaginez cât de minunat va fi totul Acolo. Nu mi-e frică de moarte nici măcar un pic.”
