Stăteam în fața Dumnezeului meu cu gândul împovărat cu privire la multe decizii ce urma să le iau și îl rugam să-mi rămână mereu aproape. Îl rugam să-mi dea discernământul necesar vieții de creștin și să mă îmbrace în înțelepciune prin puterea Duhului Său cel Sfânt, nu pentru ziua de azi, căci ziua de azi era aproape pe sfârșite, ci pentru tot ce avea să vină după ziua de azi.
Mă mutasem de curând la Cluj ca să-mi continui studiile. Deși eram cu precădere mulțumitoare pentru binecuvântările pe care Dumnezeu le turnase în viața mea, căutam să aud vocea Lui cu privire la deciziile care îmi stăteau în față. Ceream de la Dumnezeu îndrăzneala de a râvni spre mai mult, spre multul care mă va ajuta să-i fiu Lui și altor de folos. M-am gândit atunci la curajul multor oameni ai Scripturii de a se înfățișa în fața lui Dumnezeu cu cererea lor și la modul în care au făcut-o. De curând citisem despre Noa și surorile ei, fiicele lui Țelofhad (Numeri 27:1-7). Îngrijorate de faptul că vor rămânea fără moștenire pentru că tatăl lor nu născuse fii, acestea s-au înfățișat înaintea lui Eleazar, Moise, Iosua și înaintea întregii adunări, cerând dreptul la moștenire. Ceea ce m-a surprins și uimit, au fost însăși cuvintele lui Dumnezeu și anume ,,Domnul a zis lui Moise: ‘Fetele lui Țelofhad au dreptate’.” Ce frumos să știi că însuși Dumnezeu, Cel care prin definiție este Dreptate și Adevăr, este de acord cu tine. Ce încurajator și înțelept este să aduci o cerere dreaptă în fața Lui. Îmi doream același lucru pentru mine. Aceasta îmi era și îmi este rugăciunea: să-mi fie cauza curată și dreaptă înaintea Domnului meu ca El să poată să-și găsească plăcerea în ruga mea și să-mi răspundă.
Cu inima îngenuncheată astăzi vin în fața Dumnezeului meu și îi mulțumesc pentru rugăciunile ascultate, copleșită fiind în același timp de pietate și zel pentru rugăciunile ce vor urma. Îmi doresc atât mie, cât și altora, să fim fete, femei, soții și mame înțelepte, ființe frumoase și curate nu doar la chip ci și la suflet, care să aibă curajul și discernământul necesar pentru a înălța rugăciuni drepte în fața Dumnezeului nostru.
Să ne fie deci, atitudinea – ascultare și ruga primită. Nu doar pentru noi. Nu doar pentru aici, ci pentru a fi altora de folos… iar El, Dreptatea noastră, să ne lumineze mintea și să ne umple de îndrăzneală și înțelepciune.
