În Grecia, într-o tabără de refugiați condusă de militari, am întâlnit o familie kurdă din Siria, a cărei poveste reflectă soarta multor familii din acea tabără. Tatăl, Aza, a fost șofer de taxi. Mama, Gilya, avea grijă de Mohamed, Hadidja și de micuțul Ibrahim, care au vârsta de 12, 8 și 3 ani. Casa acestei familii se afla în orașul Aleppo, Siria, dar a fost distrusă de o bombă în timpul războiului, ceea ce i-a determinat să caute un loc de trai mai sigur, undeva în Europa – de preferat în Germania.
Ei au străbătut hotarele Turciei și s-au strecurat prin Izmir și Marea Mediterană, unde Aza a plătit 5.000 de euro contrabandiștilor pentru un loc într-o barcă de cauciuc. Au ajuns pe țărmul Greciei în siguranță, pentru ca mai apoi să fie blocați la frontiera satului Idomeni, cu câteva zile înainte de închiderea granițelor. După ce au așteptat 3 luni în tabăra de frontieră, au fost duşi într-o tabără militară, unde au așteptat să fie înregistrați cu speranța că vor primi statutul de refugiați.
În tabără, familia continuă să trăiască într-un cort, așteptând ca un adăpost mai bun să le fie pus la dispoziție. Li se oferă produse alimentare de bază, neavând vreo altă ocupaţie decât să aştepte. O organizație non-guvernamentală a început aici o școală pentru copii. Mohamed a mers la școală doar 2 ani, după care a izbucnit războiului. Hadidja nu a mers niciodată la școală, iar Ibrahim s-a născut în timpul războiului și încă nu a cunoscut o altă viață. Mohamed a învățat puțin limba engleză de la voluntari și uneori este traducătorul familiei.
Familia a cheltuit aproape toate economiile pentru a evada din Siria și acum Aza este disperat pentru că nu poate avea grijă de familie. Gilya încearcă să întrețină famila, împrumutând uneori câte o farfurie ca să poată găti în cortul lor şi curăţând cortul, spălând hainele şi având grijă de copii. În ciuda tuturor acestor experiențe, familia este dispusă să-i primească pe cei care vin să-i viziteze și să le ofere un ceai sau o cafea în timp ce ei așteaptă să înceapă o viață nouă.
MOTIVE DE RUGĂCIUNE:
• Pentru ca urmaşii lui Isus să continue să mijlocească pentru refugiați și să răspundă nevoilor acestor oameni care așteaptă și speră la o viață mai bună.
• Pentru cei care vorbesc limbile pe care le vorbesc cei refugiați și pot să comunice cu ei despre problemele lor.
• Pentru ca toţi copiii refugiaților să aibă parte de școlarizare și de o copilărie normală obișnuită.
