Pe tot cuprinsul Estului fost comunist al Europei religia joacă un important rol patriotic, însă doar la suprafaţă. Atunci când este privită de la depărtare, Europa pare un continent în care formele tradiţionale de creştinism sunt în declin rapid, şi singurele credinţe care prosperă sunt cele importate relativ recent, de la Islamul de tip pakistanez sau turcesc la penticostalismul nigerian. Dar un studiu despre credinţă şi identitate spirituală, ce a fost publicat recent pictează o altfel de imagine.
Studiul, ce a cuprins 18 ţări, a fost realizat de către Pew Research Centre, o asociaţie cu sediul în Washington DC, arată că marea majoritate a oamenilor îşi afirmă apartenenţa la Biserica creştină tradițională, dominantă în ţara de origine, lucru care îi determină să fie patrioţi şi adepţi ai unei viziuni conservatoare. Studiul s-a axat în special pe ţările foste comuniste din Europa de Est, dar a inclus şi Grecia, datorită unor particularităţi culturale comune cu ţările din vecinătate balcanice şi slave.
Astfel 90% din greci, 89% din georgieni, 88% din sârbi, 86% din români îşi afirmă apartenenţa la Biserica Ortodoxă, la fel ca şi 78% din ucrainieni şi 71% din ruşi. Credinţa catolică este practicată de 75% din lituanieni, 84% de croaţi, şi 87% de polonezi. Cehii sunt o excepţie, fiind una dintre cele mai seculare țări din Europa: aproximativ 72% din cehi se decalară ca neavând nici o religie.
Studiul a constatat faptul cum Catolicismul este într-un uşor declin în teritoriile sale tradiţionale, dar este frecventat mai intens decât este creştinismul ortodox. Cam 45% dintre catolicii din Polonia declară faptul că merg la biserică săptămânal, comparativ cu 17% din ortodocşii din Grecia şi doar 6% din cei din Rusia. În schimb creştinii ortodocşi sunt mai susceptibili decât catolicii în a declara faptul că apartenenţa la credinţa naţională strămoşească este un aspect important în a fi buni cetăţeni ai patriei în care s-au născut şi locuiesc. Această părere este împărtăşită de 81% dintre georgieni, 76% ditre greci şi 57% din ruşi. În ţările majoritar ortodoxe, poziţia naţionalist religioasă este adoptată în medie de 70% dintre respondenţi, cifră careia îi corespunde un procent de 57% pentru ţările catolice.
Însă această imagine generală a unei teritoriu pios are nevoie de unele ajustări. Experţii centrului Pew au găsit o modalitate elegantă de a concluziona constatările efectuate. Aşa cum sociologistul britanic Grace Davie a inventat expresia “credinţă fără apartenență”, pentru a descrie pe vest-europenii care sunt preocupaţi de viaţa spirituală dar nu au nici un interes în a face parte dintr-o biserică sau a participa la slujbele religioase. În Europa Centrală şi de Est, imaginea este cea a unor oameni care cred şi care aparţin unei religii, dar care nu au în mod neapărat şi un comportament evlavios. Oamenii consideră credinţa că fiind une etalon al identităţii naţionale, însă numai o mică majoritate respectă preceptele considerate împovărătoare ale credinţei cum ar fi rugăciunea, studiul Scripturii în mod regulat sau a-şi împărtăşi credinţa cu alţii. În Rusia spre exemplu, numai 15% dintre respondenţi declară faptul că religia joacă un rol important în viaţa lor. Se poate adăuga aici şi faptul că unii dintre credincioşii practicanţi, atât ortodocşi cât şi catolici, resping unele concepte creştine fundamentale precum raiul sau iadul. Aceasta s-ar putea numi apartenență fără credinţă.
Peste tot în Europa Centrală şi de Est, religia influenţează atitudinea oamenilor in privința chestiunilor etice, cât şi la cele ce ţin de politică sau geopolitică, dar nu în mod decisiv. În unele regiuni există mari diferenţe între generaţii. Căsătoria între homosexuali este aprobată de 45% dintre grecii între 18 şi 34 de ani, dar numai de 19% dintre compatrioţii lor de peste 35 de ani. În Polonia, 42% dintre tineri o aprobă, şi numai 28% din generaţia mai în vârstă. În conservativa Rusie procentele sunt de 9% şi de 3%.
Avortul este legal şi practicat pe larg în majoritatea ţărilor studiate, cu excepţia notabilă a Poloniei. O marte parte din cetăţenii acestor tari aprobă această practică. Propunerea ca avortul să fie legal în toate sau majoritatea cazurilor este acceptată de 80% dintre bulgari, 63% dintre sârbi şi 45% dintre greci. Cam 36% dintre ruşi au fost de acord. Această cifră pare mică atunci când o compari cu realitatea din teren, însă sugerează faptul că ruşii se simt presaţi să dea răspunsuri conservatoare când sunt confruntaţi cu întrebări etice importante.
În multe dintre locurile cercetate, a fi ortodox înseamnă a fi rusofil. Afirmaţia că este nevoie de o Rusie puternică pentru a echilibra influenta Occidentului este accceptată de 80% dintre sârbi, 70% dintre greci (deşi aceştia sunt membri NATO de mult timp) şi 56% dintre bulgari. După cum v-ați aştepta, doar o mică parte din ucrainieni sunt de acord, numai 22%. Solidaritatea cu Rusia nu este văzută ca fiind întotdeauna incompatibilă cu sentimentul pro-occidental. În România de exemplu, care este majoritar ortodoxă, dar orientată în mod covârşitor spre Occident, 82% sunt de acord că România ar trebui să conlucreze îndeaproape cu partenerii americani şi aliaţii acestora, iar un procent de 52% cochetează cu ideea unei Rusii puternice.
Raportul a mai arătat că sprijinul pentru democraţia liberală este mai puţin consistent în ţările majoritar ortodoxe decât în celelalte ţări. Există însă diferenţe. În Grecia, considerată leagănul democraţiei, 77% dintre participanţi au considerat democraţia preferabilă unei alte forme de guvernare, faţă de 15% care au considerat că o formă nedemocratică este de preferat. În schimb în Rusia, un regim antidemocratic este favorizat de 41% dintre cetăţeni, faţă de 31% care doresc o democraţie. O situaţie asemănătoare este şi în Moldova şi Serbia. 28% dintre sârbi spun că o formă nedemocratică de conducere este mai bună, comparativ cu 25% care preferă democraţia şi un procent deprimant de 43% cărora nu le pasă.
Cu unele excepţii notabile, stereotipurile nu prea dau greş. Poate că este şi un pic de adevăr într-o anecdotă din politica sârbească, care face apel la sentimentul autoritarian şi tendinţa patriarhală vizibilă în mod special în zonele rurale. Se spune că un candidat politic îi explică convingerile sale unui alegător dintr-o zonă rurală. La final alegătorul i-a replicat politicianului: “Cred că politicile tale sunt excelente, sper că ai de gând să dai o lovitură de stat militară.”
Traducere de Ionuţ Poteraş
