Ian Johnson a ajuns în China pe când era student acum treizeci de ani, a considerat că religia acolo este moartă. Spre surprinderea lui, Johnson a asistat la o transformare pe care a descris-o în titlul „Sufletul Chinei: Reîntoarcerea religiei după Mao”, publicată în luna aprilie 2017.
Jurnalistul consacrat şi mai nou autor de cărţi, câştigător al premiului „Pulitzer” susţine că China trece prin cea mai mare trezire religioasă din toate timpurile moderne: „Peste tot în China se deschid sute de temple, moschei şi biserici în fiecare an, care atrag milioane de credincioşi. Credinţa şi valorile religioase se reîntorc în centrul discuţiilor oficiale despre cum ar trebui să fie organizată viaţa socială în China. Aceasta nu este China pe care o ştiam noi”.
Potrivit lui, în China declarată odată oficial atee, se înregistrează o creştere explozibilă care cunoaşte cote semnificative după moartea lui MaoZedong în 1976.
„Migraţia în masă din mediul rural către zonele urbane a rupt legăturile familiale şi vechile structuri de sprijin. Încrederea în autorităţi s-a prăbuşit după masacrul din 1989 din piaţa Tiananmen. În ciuda controlului exercitat de autorităţi, globalizarea a adus o influenţă occidentală prin intermediul internetului şi a culturii consumeriste. Rezultatul este o societate în derivă, confuză şi în căutare de repere” explică fenomenul Ian Johnson.
În noua China, „bisericile şi organizaţiile religioase alcătuiesc comunităţi strâns legate, poţi astfel să te alături unui grup de persoane care împărtăşesc aceleaşi valorile ca şi tine. Marea majoritate a chinezilor sunt de părere că în societatea lor domneşte corupţia şi haosul şi nu mai există nici un centru de greutate sau moralitate. Afilierea religioasă reprezintă un refugiu din societatea seculară care îi înconjoară”, constată jurnalistul american în cercetarea lui „Sufletul Chinei”.
Una dintre persoanele intervievate de Johnson în carte lui declara: „Am crezut că suntem nefericit pentru că eram săraci. Acum mulţi dintre noi nu mai suntem săraci, dar tot suntem nefericiţi. Ne-am dat seama că ne lipseşte ceva şi aceasta este viaţa spirituală.”
Istoric vorbind, lucrurile nu au stat tot timpul aşa. La sfârşitul secolului al XIX-lea în China erau peste un milion de temple, iar religia era prezentă peste tot în viaţa publică şi privată. Mao a distrus jumătate din templele din ţară. Religia – ce a mai rămas din ea – a intrat în subterană.
Un sondaj WIN/Gallup din 2015 a declarat China ca fiind cea mai puţin religioasă ţară din lume, cu 61% din populaţie fiind atee. Doar 7% din populaţie s-a declarat că aparţinând unei religii.
Dar, după cum scrie Johnson, de multe ori sondajele realizate de organizaţiile occidentale nu reflectă realitatea din teren. Din cauza că în China religia este foarte politizată, cei mai mulţi dintre respondenţi bifează „nu” la întrebarea dacă aparţin vreunei religii. În schimb atunci când întrebarea este orientată spre comportamentul religios – dacă mergi la biserică sau crezi în rai? – nivelul de religiozitate creşte.
O cercetare realizată în 2005 de către o universitate chineză a constatat că 31% din populaţie – cam 300 de milioane de oameni – sunt religioşi. Două treimi sunt Budişti, Daoişti sau membri ai unor religii populare, iar 40 de milioane au spus că sunt creştini.
În cartea sa, Johnson descrie cum a experimentat zelul religios în mod direct. Un Episcopalian, participă la o întâlnire a bisericii protestante în Chengdu, ia parte apoi la o ceremonie Daoistă în Shanxi şi ulterior călătoreşte împreună cu budiştii din Beijing care se duc să mediteze în peşteri.
Criticii au fost în general încântaţi de titlul semnat de Johnson, remarcând talentul jurnalistic şi răbdarea autorului în a descrie călătoria efectuată pe parcursul a 35 de ani de la biserica din subterană la întâlnirile religioase în aer liber.
„Cred că Ian transmite foarte bine diversitatea religioasă a credinţelor care sunt reînsufleţite. El a realizat munca unui etnograf – şi a studiat oamenii în mediul lor în care fiecare îşi practică credinţa, pe când un cercetător universitar s-ar fi axat doar pe una din aceste credinţe”, a afirmat Jeffrey Wasserstrom, un profesor de istorie de la Universitatea California din Irvine, care este specialist în China şi a apărut cu Johnson la una din prezentările sale.
Dar creşterea religioasă are şi limite. Guvernul chinez recunoaşte doar cinci credinţe – Budismul, Daoismul, Islamul, Catolicismul şi Protestanstismul. Credinţa Falun Gong este interzisă, suprimarea acesteia fiind relatată de Johnson într-un articol din Wall Street Journal, care i-a adus și premiul Pulitzer. Există biserici controlate de stat, care au conducători religioşi angajaţi de guvern şi care le predică oamenilor mesaje ce sunt aprobate de autorităţi. Alte locuri de închinare sunt monitorizate – într-unul din cele mai înfricoşătoare pasaje din carte Johnson descrie cum a participat la o slujbă de Crăciun unde agenţi guvernamentali supravegheau întâlnirea de pe rândurile din spate.
Cu toate limitările, recuperarea de după perioada lui Mao este spectaculoasă. Johnson o aseamănă cu Marea Trezire din America ce a avut largi ecouri în secolul al XIX-lea şi care a dus la răspândirea multor mişcări religioase, inclusiv mişcarea evanghelică şi Mormonismul.
Johnson crede că religia va continua să înflorească şi prezice faptul că religia creştină va avea cea mai mare creştere.
„După ce Revoluţia Culturală – care s-a întins pe o perioadă de 30 de ani – s-a sfârşit, oamenii s-au întrebat, „Mai există creştini în China?”. Dar creştinismul, în special protestantismul, a explodat ca şi răspândire prin sistemul bisericilor subterane pe timpul lui Mao. Existau 1 milion de protestanţi în 1949 şi sunt peste 50 de milioane astăzi. E o creştere uriaşă”, susţine autorul, Ian Johnson.
Dar creştinismul – şi orice altă religie – se pot dezvolta până la un anumit punct. Guvernul nu va renunţa la rolul său de a controla religia.
„Chiar dacă guvernul se declară oficial ateu, doreşte să aibă şi controlul asupra religiei. Ei se tem de religie. Religia este o forţă care este în afara controlului politic. Poţi încerca să o controlezi, dar dacă eşti credincios atunci te supui doar în parte stăpânirii pământeşti, ai o chemare mai înaltă la ascultarea de Dumnezeu care de cele mai multe ori este mai puternică” mai explică Johnson.
Traducere de Ionuţ Poteraş
