Făcusem întâmplător un schimb de cărți cu un prieten, pasionat și el, ca și mine, de lecturi frumoase și memorabile. Îi spuneam pe atunci că zilnic mă lupt cu mine și că ar trebui să încep să valorific mai mult fiecare minut din timpul pe care îl primesc din mâna lui Dumnezeu. Recunosc că atunci când am citit titlul cărții am exclamat: „E pentru mine!“, cartea se numea „Spiritual Disciplines for the Christian Life“ (Discipline Spirituale pentru Viața Creștină) și ardeam de nerăbdare să o citesc. Au urmat două săptămâni grele. Grele pentru că simțeam cum fiecare paragraf scris îmi șlefuia gândirea și trăirea. Dumnezeu îmi vorbea prin Whitney și Packer, autorii cărții, care au făcut un efort minunat în a scrie și reda cu claritate argumentele biblice în favoarea disciplinării spirituale. Am parcurs atent fiecare subiect: citirea zilnică a bibliei, rugăciune, închinare, evanghelizare, slujire și implicare în biserică și în afara acesteia, post și învățarea zilnică de a persevera în disciplină. Luam notițe în timp ce mă gândeam cât de departe sunt de aceste practici frumoase și cât de mult mai am de învățat.
Ajunsesem la un moment dat la un capitol pe care speram să-l găsesc în carte. Toate erau bune și de folos, însă unul mi-a atras atenția în mod deosebit și anume, capitolul în care autorii vorbeau de folosirea cugetată a timpului. Există mulți hoți ai timpului nostru, spunea la un moment dat un paragraf, iar mintea noastră este setată în mod firesc să urmeze cursul acestei lumi, de aceea, este important să ne disciplinăm gândurile. Odată lăsate, acestea curg ca un râu, de aceea în Coloseni 3:2 ni se spune să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele pe pământ“. Apoi, timpul este scurt și suntem întotdeauna la o distanță de o suflare de locul unde ne vom petrece veșnicia. Modul în care ne folosim timpul „acum“ determină direcția veșniciei noastre. Dumnezeu, spunea un alt paragraf, ne oferă uneori dreptul la o a doua șansă cu privire la aceeași experiență, însă timpul pierdut rămâne pierdut pentru totdeauna și nu poate fi întors. Este atât de ușor să pierzi timpul, nu trebuie să faci nimic și deja l-ai pierdut, iar adevărul e că nu am prețui timpul dacă nu ar exista experiența morții. Dacă am trăi o mie de ani, poate nu ne-am mai grăbi și nu am avea păreri de rău cu privire la timpul pe care îl pierdem.
Sunt atâtea gânduri frumoase și sfaturi practice pe care le-am luat personal din lectura acestei cărți. Nu e ușor să citești despre disciplinare atunci când știi că ai de lucrat la acest capitol, dar știind că Dumnezeu ne vrea oameni mari, înțelepți și binecuvântați în lumea în care ne-a pus, la locul de muncă pe care ni l-a dat, este important să luăm aminte la tot ceea ce Scriptura ne învață și să conștientizăm că e de datoria noastră, a celor care ne numim creștini, să fim un exemplu în toate. Fără punctualitate, devotament, stăruință și continuă perfecționare – creștinismul nostru e doar o formă frumoasă, dar goală și rece, atât de rece încât ne îmbolnăvește pe noi și dacă nu ne punem mască sfârșim prin a-i îmbolnăvi și pe cei din jurul nostru.
Pentru Știri Creștine, Tatiana Bîrsa
