Atacatori sinucigaşi cu bombă s-au detonat în 2 bisericii creştine copte în Egipt, în Duminica Floriilor. A fost cea mai sângeroasă zi pe care Egiptul a văzut-o în ultimii zeci de ani. Organizaţia teroristă ISIS şi-a asumat responsabilitatea pentru amândouă exploziile.
Primul atac a fost în partea de nord, oraşul Tanta, la biserica Sfântul Gheorghe. Explozia a ucis douăzeci şi şapte de persoane şi a rănit alte şaptezeci şi opt. Dispozitivul exploziv a fost pus sub un scaun în interiorul bisericii, aproape de altar. La scurt timp, în Catedrala Coptă Ortodoxă Sfântul Marcu din Alexandria, şaisprezece credincioşi au fost ucişi şi patruzeci şi unu răniţi într-un alt atac sinucigaş .
Unde este Dumnezeu când se întâmplă asemenea atrocităţi?
Un Dumnezeu Atotştiutor, Atotputernic şi Atotiubitor ar fi ştiut că atacurile se vor întâmpla înainte ca acestea să aibă loc. El s-ar fi putut îndura şi ar fi avut puterea ca să le oprească. Şi cu toate acestea, nu a făcut-o.
Trebuie să ţinem cont de faptul că nu Dumnezeu a făcut ca aceste atacuri să aibă loc, ci teroriştii. Dumnezeu le-a dat şi loc aceeaşi libertatea de alegere pe care o avem şi noi. El vrea ca noi să ne folosim această libertatea ca să îl iubim pe El şi să ne iubim aproapele. (Matei 22:37-39). Când însă ne folosim libertatea să facem rău, el ar putea interveni ca să prevină consecinţele acţiunilor noastre păcătoase. Dar asta ar avea ca efect o anulare a libertăţii pe care El ne-a dat-o. Scopul pentru care noi am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu (Geneza 22:37-39) ar fi înfrânt.
În loc să anuleze libertatea pe care o avem şi consecinţele ce derivă din exercitarea acesteia, Dumnezeu a ales să ne răscumpere.
În Duminica Floriilor, Isus a intrat în Ierusalim, călare pe un măgar, ca o împlinire directă a unei profeţii mesianice (Zaharia 9:9), ştiind că autorităţile vor căuta să-l aresteze şi să-l execute. În lunea ce a urmat, El a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, provocând pe adversarii Săi la furie. Marţi i-a confruntat din nou într-o dezbatere publică. Joi i-a aşteptat în gradina Ghetsimani pe când ei îl căutau să-l aresteze. În Vinerea Mare, Acela care avea puterea să potolească furia valurilor şi să învie morţii, s-a lăsat crucificat de către soldaţi romani.
Iată, de fapt, ce vrem să spunem: Dumnezeu a luat chipul unui om şi a preluat consecinţele libertăţii noastre asupra Lui. El nu a anulat libertatea noastră, El a răscumpărat-o. Pe cale de consecinţă, prin puterea şi sfinţenia lucrată de Duhul Sfânt, voinţa umană poate fi pusă în slujba înaintării Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru gloria Lui eternă şi pentru binele nostru.
Astăzi Isus plânge împreună cu victimile violenţei din Egipt, şi vrea ca şi noi să plângem împreună cu ei. În timp ce El lucrează la inimile lor prin Duhul Său, El ne cheamă şi pe noi să lucrăm printr-o rugăciune de mijlocire. În timp ce El aduce trezire spirituală în lumea musulmană, ne cheamă şi pe noi să ducem înainte mesajul credinţei în propriul nostru spaţiu cultural, prin rugăciune, închinare şi proclamare a Evangheliei.
Este în firea umană să întrebe de ce oamenilor care trăiesc în păcat şi fărădelege le este permis să facă rău. Aceste întrebări sunt rezonabile şi chiar biblice (v. Isaia 1:18). Dar Tatăl Ceresc ne cheamă să ne mutăm din planul speculaţiei în cel al acţiunii, de la a întreba de ce se întâmplă tragediile la a ajuta pe cei care au căzut victime ale acestora.
Când cel de-al doilea atacator s-a apropiat de catedrala Sf. Marcu, un ofiţer de pază i-a zărit intenţia şi s-a repezit să-l îmbrăţişeze pentru a proteja mulţimea ce se afla în apropiere. Acest om curajos şi-a dat propria lui viaţă ca să salveze pe alţii. El a slujit celorlalţi şi prin prin ceea ce a făcut a urmat exemplul Mântuitorului.
Vom face şi noi la fel?
Pentru Știri Creștine, Ionut Poteras
