Dragi frați și surori!
Pe 29 ianuarie, după o călătorie de peste 45 de ore, străbătând aproape jumătate din rotocolul pământului, am ajuns cu bine, dar nu fără peripeții în Madang din PNG. Cele mai mari emoții le-am avut la escala din Tokyo, Japonia, unde personalul de la check-in care vorbea puțină engleză, ne-a spus că nu se găsește rezervarea lui Hajni de la Tokyo la Madang și că e posibil să trebuiască să cumpărăm un alt bilet pe loc, care nu știam cât ar putea costa. Nu mai aveam decât aproximativ 3 ore până la decolarea avionului de conexiune. Slavă Domnului, că după cam o oră de așteptare în care am avut mari emoții și am cerut suportul în rugăciune de la cine am putut pe moment, cei de la check-in ne-au spus cu amabilitate că au făcut din nou rezervarea care lipsea pe numele lui Hajni și ne-au înmânat biletele de călătorie spre PNG fără să mai trebuiască să cumpărăm un alt bilet.
Pe lângă cele de mai sus, am experimentat în mai multe situații pe drum, purtarea de grijă a lui Dumnezeu și așa am sosit cu bine în Madang. La aeroport ne-a așteptat directorul Cursului de Orientare (POC), care ne-a dus pe noi și încă 3 familii cu copii până la tabăra POC. Drumul e unul forestier, asemănător cu cele din munții României, cu o priveliște minunată. Această priveliște se deschide și mai mult din tabăra situată pe piscul unui munte din apropierea orașului Madang, de unde se vede la depărtare oceanul și un vulcan activ.
Această priveliște superbă compensează simplitatea camerei noastre. Condițiile din tabără sunt un bun început pentru acomodarea la conjunctura și climatul din PNG, dar totuși într-un cadru controlat. Nu e chiar ușor să te obișnuiești să ai puține lucruri (aproape nimic comparat cu ce suntem obișnuiți acasă), să te obișnuiești cu temperaturi mari după iarna grea de acasă, mai ales în condiții de umiditate de probabil peste 80%, să faci duș cu o găleată de apă, să auzi aproape orice zgomot de la camerele alăturate prin pereții subțiri. Cam după o săptămână bună, ne-am acomodat și cu diferența de fus orar de 8 ore.
La acest Curs de Orientare (POC), pe lângă noi, mai participă încă 11 familii și 3 persoane singure, venite din SUA și Germania și sunt cel puțin atâția copii cât și adulți, dacă nu mai mulți. Slavă Domnului, că El le-a dat puterea și curajul să facă un astfel de pas pentru El!
Până la sfârșitul lui aprilie vom fi la acest curs, focalizat pe a ne da cât mai multe informații practice, despre cum să ne comportăm în PNG, care sunt măsurile de sănătate și siguranță pe care trebuie să le urmăm, care sunt normele etice și culturale în contextul acestei țări, ce haine e recomandat să purtăm (în special pentru femei sunt norme destul de stricte, cel puțin în această regiune), pe care să le putem experimenta în parte în timpul cursului. De asemenea ne va ajuta în dezvoltarea abilităților de observare, interpretare corectă și adaptare la contextul cultural din PNG. O altă parte importantă din curs este învățarea uneia dintre cele 3 limbi naționale, numită Tok Pisin.
Am avut deja primele cursuri. Ne ajută mult că și ei au aceleași vocale (a, e, i, o, u) ca și noi românii, și le pronunță și scriu la fel; multe cuvinte au rădăcină din limba engleză; și faptul că profesorul nostru („tisa” în Tok Pisin) este un localnic. Nu sunt doar informații brute, majoritatea ne pregătesc pentru multele ocazii de a experimenta în practică realitatea de aici și cea care va urma după acest curs pe câmpul de misiune. De altfel, ultima lună din acest curs nu se va desfășura în tabără, ci fiecare familie va fi alocată unei familii de băștinași dintr-un sat nu foarte îndepărtat și va trebui să trăiască pentru 4 săptămâni cu aceștia în condițiile lor de trai. Lecțiile de Tok Pisin din primele 2 luni ne vor ajuta să putem comunica mai bine cu gazdele noastre. După această ultimă experientă, care va avea loc de la sfârșitul lui martie până la sfârșitul lui aprilie, ne vom întoarce în tabără pentru câteva zile de evaluare.
Cu voia Domnului, din mai vom merge la centrul de misiune din Ukarumpa unde ne vom întâlni cu coordonatoarea lucrării de Promovare a Folosirii Scripturii pentru instruire și planificare legate de locul de slujire.
Dar până atunci rugați-vă să rămânem sănătoși; să ne adaptăm repede, atât la condițiile diferite din PNG cât și la diferențele culturale locale și din partea colegilor de misiune veniți din alte părți ale lumii; să avem putere de concentrare pentru a asimila multele informații primite la curs.
Dragi frați care sunteți alături de noi, vă mulțumim pentru slujirea pe care o faceți pentru Împărăție! Știm că pe mulți dintre dumneavoastră nu am putut să vă vizităm, nici măcar să ne luăm rămas bun așa cum se cade înainte de plecarea noastră din România, deoarece în ultimele luni și în special săptămâni am fost foarte ocupați cu pregătirile. Nu e ușor să-ți împachetezi viața în 2 valize și să lași totul în regulă în România pentru următorii 2-3 ani. Vrem însă să știți că apreciem părtășia pe care o aveți cu noi în slujire! Apreciem orice încurajare din partea dumneavoastră prin email, dar vă rugăm să nu ne trimite-ți poze sau atașamente mai mari de 1 Mb. De asemenea este posibil să nu putem răspunde tuturor email-urilor pe care le primim, ceea ce nu înseamnă că acestea nu sunt de valoare pentru noi.
„Lukim yu gen!” (Să ne vedem cu bine!)
Mulțumim Domnului pentru:
- că am ajuns cu bine în PNG în 29 ianuarie;
- că ne-a protejat de boli;
- pentru că incidentul din Tokyo cu biletul de avion s-a rezolvat;
- că avem colegi și profesori gata să ajute la nevoie;
- pentru frumusețile naturii de care ne putem bucura.
Să ne rugăm pentru:
- adaptarea rapidă, atât la condițiile diferite din PNG cât și la diferențele culturale locale și din partea colegilor de misiune veniți din alte părți ale lumii;
- putere de concentrare pentru asimilarea multelor informații primite la curs și a limbii naționale;
- protecție spirituală și contra bolilor;
- să pregătească inima noastră pentru etnia sau etniile cu care vom lucra, și a lor pentru noi.
Cu mulțumiri, Hajni și Mihai, misionari Wycliffe România
