Vii duminica dimineața la biserică, eşti participant fidel, consecvent serviciilor, însă gândurile îţi zboară la ce ai lăsat vineri seara şi de unde trebuie să o apuci luni dimineața… Te gândeşti că toate îţi merg ca pe roate în ultima vreme, chiar Domnul ţi-a purtat de grijă mai mult decât ai meritat și derulând în minte ultimele binecuvântări, îți dai seama că s-a scurs deja jumătate din program.
După-amiaza, după somnul odihnitor, tot pe locul călduţ te așezi, tot acolo unde vii de multă vreme. Ferească Domnul sa îţi ocupe altcineva scaunul, că eşti gata să deranjezi tot rândul pentru a te simți confortabil. Eşti atent, lași impresia că mesajul îți răscolește conștiința și nimeni nu bănuiește că planurile, gândurile, ispitele din timpul săptămânii te-au însoțit și aici. Eşti deconectat de la tot ce se petrece în biserică. Eşti acolo cu trupul, dar gândurile îți sunt departe… La un moment dat te trezeşti, se face colecta, dar în timpul predicii, anumite istorioare te îndepărtează iar de prezent. Într-un final, auzi aminul și eşti gata să dai buzna la ușă ca la incendiu, nu-ţi vezi vecinii de bancă pe care nu i-ai salutat la intrare fiindcă ai întârziat, nu te mai interesează socializarea, de teamă să nu se lungească vorba, așa că ai ţâşnit afară, ai urcat în mașină și te afli iar în zona ta de confort.
Comportamentul tău transmite, însă, un mesaj:
„Doamne, a fost bine aici. A fost cald, muzică bună, o predică acceptabilă, dar am plătit pentru toate acestea, știi Tu bine asta! Mi-a plăcut, dar … ne revedem săptămâna viitoare!
Ne reîntâlnim exact aici, asta dacă nu voi pleca în delegaţie sau dacă nu trebuie să ajung la țară… Altfel, ne întâlnim peste două săptămâni. Știi doar că am multă treabă, dar stai liniștit, pot să-ți trimit mesaje urgente când am nevoie. Vreau să nu uiţi, dacă săptămâna asta nu se întâmplă nimic rău in familie, dacă nu mi se îmbolnăvesc cei dragi, ne revedem când am stabilit. Dacă se întâmplă ceva rău, ne revedem și peste săptămână.
Dacă nu reușim să ne trezim duminică, ne vedem doar după-amiază. Știi doar că dacă mă paște vreo nenorocire, am să mai caut urgent câţiva fraţi să se roage cu mine. Mi-ar plăcea să înțeleagă și pastorul și ceilalți că vin doar când reușesc… Dacă vor face febră copiii, daca va fi grav, am să Te caut și noaptea, asta numai dacă e urgent! Dacă totul e bine, ne revedem duminică!
Să ştii că am să îţi citesc uneori și Cartea, dacă am să găsesc timp…. Știu că e o carte bună, dar nu reușesc nicicum să mă încadrez cu timpul, mai ales dacă toate îmi merg strună!
Cred că eşti bucuros că mă vezi duminică de duminică. Sper să nu fie nevoie să vin și miercurea. Țin mult la Tine, suntem creștini de multe generații, spre deosebire de indiferenții din jurul meu, așa că ești dator să mă ajuți când Te solicit. Toate le-am moștenit de la bunici, știi bine asta.
Tu ai multe de făcut, la fel și eu, dar te rog sa îmi răspunzi cu prioritate, ştii că nu îmi place să aştept prea mult. Fii, te rog, disponibil la orice oră, doar vezi cât sunt de dedicat duminică de duminică. Ştii câţi bani dau la colectă și uneori la săraci.
Insist să nu uiţi că am să te caut când am mare nevoie de Tine! În rest, nu te deranjez, fiecare cu treaba lui, doar avem treburi diferite și nu vreau sa ne încurcam unul pe altul în timpul săptămânii!”
Și uite, aşa, credinciosul nostru, cu o imagine impecabilă, își duce viaţa de zi cu zi scormonind în gunoaiele cotidiene, iar la finalul vieţii, pretinde să fie bine primit de Cel pe care L-a abandonat duminică de duminică! Tu ești diferit de creștinul cumsecade?
Sorin Cigher
