Cineva a spus cândva: „Nu m-ar deranja durerea, dacă nu ar durea atât de mult!”. Cred că înțelegem cu toții asta. De ceva vreme mă confrunt cu o durere foarte mare la piciorul drept, o durere sfâșietoare câteodată. Este incredibil cum o afecțiune minoră la coloană poate cauza atâta durere.
Desigur, durerea vine în multe forme, nu doar fizică. Și apare mereu în viețile noastre. Indiferent în ce formă ar veni, durerea poate duce foarte repede către disperare și către sentimentul de neputință și ne distrage astfel de la bucuria vieții de zi cu zi.
Multe femei au experimentat durerea asociată cu nașterea. Unul dintre prietenii mei a suferit opt intervenții chirurgicale la genunchi. Durerea poate lua și forma unei agonii mentale. Sindromul Stresului Post Traumatic (SSPT) este doar un exemplu care apare fie la un soldat care a experimentat o traumă imensă pe câmpul de luptă, fie la personalul de urgență care a luat parte la suferință și moarte, sau persoane care au suferit abuzuri chinuitoare de-a lungul vieții lor. Apoi mai este și durerea pe care o suferă cineva din cauza diverselor forme de dependență. Sau durerea unei depresii emoționale care poate lăsa o persoană cu sentimente de deznădejde.
Nici noi, cei din câmpul muncii, nu suntem scutiți de durere: aspirații și scopuri eșuate; epuizare la locul de muncă; afaceri falimentare; pierderea clienților și a contractelor; faptul că nu suntem promovați sau nu ni se mărește salariul așa cum credem că merităm; lipsuri financiare, faliment; faptul că lucrăm cu persoane dificile, angajați, șefi, colegi.
Sunt multe variante pentru a aborda durerea. Putem să luăm medicamente. Putem să o ignorăm, să o acoperim și să nu o recunoaștem, în detrimentul stării noastre pe termen lung. Putem deveni obsedați de diferite leacuri care, pe moment, ne fac să uităm de durere. Din nefericire, auzim și de cazuri de persoane care pentru a scăpa de durere au hotărât să își ia propria viață. Niciuna dintre aceste abordări nu rezolvă cu adevărat problema durerii. De multe ori, aceste variante aduc mai multă durere celor din jur.
Din fericire, însă, am găsit o cale de a rezolva problema durerii care ne poate ajuta și ne poate schimba într-un mod pozitiv perspectiva asupra oricărei forme de durere din viața noastră!
Pentru mine, începutul este întotdeauna cu rugăciune și cu realizarea faptului că Dumnezeu are un scop cu durerea mea, chiar dacă El alege ca eu să nu știu care este acel scop. În Ieremia 29:11, Dumnezeu spune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”
Chiar dacă nu înțelegem motivul pentru care trecem prin durere, putem să ne încredem în Dumnezeu că El cunoaște durerea noastră și o folosește pentru scopul Său veșnic – și pentru binele nostru.
Am învățat din propria experiență că și eu trebuie să cred că El este în control și continuă să lucreze la transformarea mea spre a fi mai asemănător cu Fiul Său. Zicala „Nu e câștig fără durere” nu se găsește în Biblie, însă există mult adevăr în ea. Cu privire la durerile din viața noastră, vom avea mult de câștigat de pe urma lor, dacă suntem dispuși să așteptăm acest câștig. După cum scrie și în Romani 5:3 „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare”.
Când intrăm în contact cu durerea, tendința noastră este să așteptăm să slăbească, dar de multe ori nu se întâmplă așa. Poate că ar trece mai repede dacă am învăța mai repede din ea, dar chiar dacă nu trece repede, putem să ne încredem în cuvintele apostolului Pavel „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: «Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.»” (2 Corinteni 12:8,9). Având această perspectivă, ne putem ruga „Doamne, recunosc că Harul Tău este suficient pentru acest ucenic al lui Hristos”.
de Jim Langley
