
Anul 2016 nu se putea încheia altfel! A fost un an tulbure și periculos, în care ne-au condus spaimele, în care neputințele și ezitările liderilor lumii au produs mult rău, în care eroismul s-a amestecat până la identitate cu crima, în care dihonia și ura nu au primit nici o replică de unire și de bunătate – un an oribil.
În ultimele zile ale unui asemenea an, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție (2334) în care condamnă operațiunea de colonizare (settlement) a teritoriilor palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est. Rezoluția a putut fi adoptată pentru că Statele Unite nu și-au exercitat veto-ul – doar s-au abținut. Este pentru prima oară, după mulți ani, când America nu mai ține partea Israelului în Consiliu. O polemică încinsă a început între guvernul Netanyahu și administrația Obama, pe picior de plecare. S-au succedat multe declarații și cel puțin două discursuri memorabile atât prin logica argumentării cât și prin pasiunea rostirii: cel al lui John Kerry și cel al lui Benjamin Netanyahu, ambele rostite pe 28 decembrie.
Textul adoptat în Consiliul de Securitate spune negru pe alb că Ierusalimul de Est este o zonă ocupată și trimite direct la cea de-a IV-a Convenție de la Geneva privind protecția civililor în timp de război. În această Convenție se spune că ocupantul are obligația să nu disloce populații de pe/ pe teritoriul ocupat militar. Toată comunitatea internațională crede că operațiunile de colonizare israeliană a acestor teritorii violează direct această Convenție. Rezoluția Consiliului de Securitate nu introduce sancțiuni și nu este, conform Cartei ONU, obligatorie, dar statuează fără drept de apel că Israelul încalcă dreptul internațional colonizând Ierusalimul de Est. Asta deschide calea unor procese internaționale pe care Israelul le va pierde (orice reclamant va invoca Rezoluția ca dovadă a încălcării legii internaționale, fără să mai fie el singur nevoit să convingă pe judecători de asta) și abia de atunci încolo lucrurile se vor complica și juridic și politic. Supărarea Israelului vine tocmai din anticiparea acestui gen de consecințe – se poate lesne ajunge la sancțiuni internaționale împotriva statului evreu.
Dar, dincolo de politică – dacă putem trece de ea în această situație – rezoluția întoarce cuțitul într-o rană deschisă: problema Ierusalimului. Pentru Israel, ideea că Ierusalimul, orașul în care evreii trăiesc de peste 3000 de ani, nu îi aparține decât parțial (iar Zidul de Vest se găsește exact în partea care nu i-ar aparține) este de neacceptat. Sigur că în Ierusalim trăiesc de secole și arabii. Dar acolo se află și locurile sfinte ale creștinilor.
Continuare pe Evenimentul Zilei

