Domnul Isus să fie glorificat pentru că noi avem parte de mântuirea care vine doar prin El. Pe când eram noi încă păcătoşi, El a venit în trup pe acest pământ pentru a lua locul nostru în ceea ce priveşte pedeapsa. Vestea aceasta bună a răscumpărării, o mărturisim noi ca şi creştini şi fie ca mesajul ei să ajungă curând până la marginile pământului!
Am primit o veste bună de la Ambasada Papua Noua Guinee: vizele noastre au fost aprobate. Acum aşteptăm efectiv cumpărarea biletelor de avion şi ne gândim ce anume să ne punem în bagaj. Încă ne rugăm ca Domnul să ne ajute în ceea ce priveşte completarea suportului necesar pentru plecarea efectivă din luna ianuarie. Au început să se deschidă uşi concrete în ceea ce priveşte plecarea, însă cei de acolo ne recomandă foarte clar să nu venim dacă nu avem buget de 100%.
Căutam ceva informaţii despre triburile din PNG săptămâna trecută şi îmi dau seama cât de înrădăcinaţi sunt aceşti oameni în animism şi în ocultism, de fapt. Întunericul spiritual este aşa de mare, încât nu ne dăm seama. Aceşti oameni nu numai că nu au auzit de Domnul Isus şi de jertfa Lui, dar chiar trăiesc venerând această ciclicitate a reîncarnării din animismul de acolo şi se tem aşa de tare de spiritele şi de forţele oculte pe care ei le fac responsabile pentru tot ceea ce li se întâmplă în viaţă.
Nu este neapărat neobișnuit că aceste triburi au legende legate de lumea spiritelor, despre creaţie şi despre apariţia lor ca şi comunităţi. Este mai ciudat că în mijlocul unor popoare care tratează viaţa fără început şi fără sfârşit, acolo unde nu au o istorie scrisă pentru că nu ştiu să scrie şi să citească, există câteva poveşti şi legende care par să aibă caracter istoric.
Tribul Asaro Mudmen, de exemplu, spun că se trag dintr-un trib care a fost nimicit cândva de războinicii vrăjmaşi. Ei povestesc că pe când se refugiau din calea asupritorilor, un grup de bărbaţi ce mai rămăseseră în viaţă s-au ascuns până la amurg în apele unui rău pe nume Asaro care era considerat otrăvitor.
Când vrăjmaşii lor s-au apropiat, ei au ieşit din albia râului murdari de lut din cauza malurilor umede şi au speriat astfel pe vrăjmaşii lor care au crezut că sunt spirite întoarse din lumea de dincolo. De atunci ei păstrează această tradiţie a costumării cu măşti confecţionate din lut ornate cu pietricele de râu şi îşi vopsesc trupurile în alb.
Aparent ni se par cel puţin amuzante aceste poveşti, realizăm că sunt legende şi tindem să nu dăm importanţă unor astfel de copilării, însă dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama cât de mult are impact ocultismul şi lumea spiritelor asupra societăţilor lor. Ei consideră oamenii albi ca fiind spiritele răzbunătoare ale oamenilor pe care i-au vânat în trecut, care se întorc în lumea reală pentru a-i urmări.
În timp ce noi aşteptăm Ierusalimul Ceresc şi bucuriile eterne din prezenţa Domnului Isus, bazându-ne pe salvarea căpătată prin har, pe aceşti oameni îi chinuie de secole cel rău cu minciunile lui. Nu e de mirare că aceşti oameni plătesc şamani şi vraci locali care fac tot felul de incantaţii pentru ei ca să domolească aceste spirite şi nu e de mirare că îşi cheltuie puţinele posesiuni materiale jertfindu-le spiritelor, până ce ajung să nu mai aibă ce mânca.
Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
Rugaţi-vă pentru:
- cumpărarea biletelor de avion ca să putem pleca efectiv în luna ianuarie;
- ca Teodora, fata noastră, să rămână sănătoasă în următoarele săptămâni ca să îi putem face şi ultimul set de vaccinuri;
- completarea procentelor rămase din bugetul necesar.
- Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru acordarea vizelor şi pentru că s-au soluţionat problemele privitoare la ele.
Domnul nostru să vă întărească şi să vă binecuvânteze în toate!
Colucrătorii voştri în via Domnului,
Marius şi Mihaela Taciuc, misionari Wycliffe România
