Are vreo importanță cine suntem și ce valori avem? Cu siguranță da! Suntem într-o vreme în care dorința de subminare a identității persoanelor umane este tot mai accentuată. Iar, dacă nu mai știm cine suntem, devenim ușor de manipulat. Astăzi, când sărbătorim 160 de mărturie baptistă în România, este important să știm că “baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri”.
În ciuda faptului că unii din necunoaștere, iar alții din ignoranță îi numesc, în mod fals, “neo-protestanți”, baptiștii sunt o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea şi “se consideră continuatori ai tradiţiei evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creştină”. Începând cu anul 1569, în Anglia, ana-baptiştii (ramura radicală a reformei protestante) “au fost numiţi baptişti, iar prima congregație care a primit numele de biserică baptistă a început în anul 1609 în Amsterdam și a fost formată din emigranți englezi”.
Deși adesea, în mod fals, sunt numiți “sectanți”, baptiștii împărtăşesc convingerea că “Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât orice biserică sau confesiune creştină”. De asemenea, în ciuda acuzațiilor care li se aduc, “baptiștii resping prozelitismul ca mijloc de manipulare a persoanei”. Cel mai adesea au fost respinși și persecutați deoarece ei cred cu tărie “în responsabilitatea şi dreptul inalienabil al fiecărei persoane de a-şi alege singură credinţa”. Fiind ei înșiși persecutați baptiștii s-au remarcat “prin acţiuni de caritate şi de identificare în dragoste creştină cu cei marginalizaţi şi nedreptăţiţi”.
Pentru mulți ani propaganda comunistă a răspândit minciuna că baptiștii din România sunt “agenți americani”, iar mai nou propaganda progresistă îi etichetează “putiniști”. În realitate baptiștii sunt cetăţeni responsabili şi loiali şi “în ascultare de Dumnezeu participă alături de ceilalţi cetăţeni la pacea şi prosperitatea ţării lor”. În mod special, baptiştii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor și “mijlocesc înaintea Tatălui ceresc pentru toate autorităţile şi persoanele din instituţiile statului, pentru ca astfel să putem trăi cu demnitate şi în pace”.
Ca parte importantă și definitorie a ethosului lor “baptiștii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă”. Astăzi libertatea religioasă și libertatea de conștiință sunt puse în balanță cu antidiscriminarea, iar tot mai mulți consideră că ultima este mai importantă. Astăzi libertatea religioasă este sacrificată pe altarul unui idol:”sexul”.
Ni se impune să ne purtăm “corect” din punct de vedere politic. Dacă nu o facem, riscăm marginalizarea. Ni se pun etichete, suntem stigmatizați ca bigoți, fundamentaliști, sexiști și așa mai departe. Astăzi nu mai putem numi păcatul “păcat” pentru că riscăm să fim dați în judecată. Așadar, devine periculos. Dar ar trebui, oare, ca aceasta să ne determine să păstrăm tăcerea? Categoric nu putem și nu vom tăcea! Biserica vie este “lumina ce luminează în întuneric” și “sarea care împiedică alterarea”. Indiferent de consecințe nu ne putem nega identitatea și nu putem înceta să promovăm valorile Împărăției lui Dumnezeu.
Autor: Samy Tuțac
