Nouă tuturor ne face plăcere un dram de frică, pardon, senzație, ca să o mai poleim un pic.
De mici nu ne mai săturam de jocul “de-a v-ați ascunselea”, copii mei obișnuiau să tragă de mine sa-I “sperii” jucându-ne noaptea în jurul casei pana când strigatele lor tulburau vecinii. Parcuri de distracție cu carusel și toate cele, farse făcute prietenilor, partenerilor de viață celor din familie, și apoi la un nivel mai înalt luat de adulți: filmele horror, locuri bântuite, activități paranormale și bineînțeles halloween-ul sunt acum divertismentul de baza.
Scopul meu nu e să dezbat halloween-ul, s-a scris destul despre el.
Mai degrabă îndrăznesc să afirm ca și Lui Dumnezeu îi plac senzațiile tari. Isus le-a folosit din plin: umbla pe apă cu ucenicii îngroziți că văd o nălucă, la un mormânt își permite să-l aducă pe mort în plină vedere cu bandajele încă strânse pe el, mai și mirosea pe deasupra… dacă asta nu-i înfricoșător nu știu ce mai e. Porcii posedați se aruncă în mare și nu în ultimul rând propriul Său mormânt freamătă, se mișcă, lespedea se rostogolește! La cine de cine e frica acum?
De ce spun asta? Pentru ca trăim cu frica de Diavol mai degrabă decât cu frica de Dumnezeu. Și ce-I mai grav e că fricii de Diavol îi dăm atenție, iar frica de Dumnezeu o ignorăm.
Fricile amândouă există, necazul e că preferam frica de Diavol mai mult decât frica de Dumnezeu.
Când la împlinirea vremurilor S-a născut cine s-a tulburat și s-a gândit să-l tulbure și pe Irod producând moartea copilașilor sub doi ani?
Când Isus a eliberat pe cei demonizați cine erau cei traumatizați și înspăimântați? Doar strigau de zor: “Nu ne prăpădi înainte de vreme”
Cine a tremurat când celebrele cuvinte au răsunat: “Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să distrugă lucrările celui rău”?
Cine a reacționat la gândul răstignirii invocând chiar Numele pe care-l detesta cel mai mult: “Dumnezeu să te ferească să ti se întâmple așa ceva?” Ce știa el ce Petru nu știa?
Cine în cine a băgat spaima în acele trei ore de întuneric cumplit când mormintele s-au deschis?
Cine a făcut ca marele preot cât și toată levimea preoțească să se înspăimânte văzând pentru prima data liber în Sfântă Sfintelor chivotul prin perdeaua rupta de sus în jos? (Asta amintește de un alt împărat a cărui genunchi s-au izbit unul de altul și soldurile i s-au dislocat de la spaima de-a vedea o mana scriindu-I sentința pe propriul sau PP.)
E haloween la noapte, te trec fiorii, dar lasă-mă să-ți spun: asigură-te că te temi de cine trebuie: “Ci temeți-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă și sufletul, și trupul, în Gheenă.” Matei 10:28
Diavolul și cohortele lui sunt deja înspăimântați de moarte pentru că știu bine ce li s-a întâmplat: “A dezbrăcat de putere stăpânirile și autoritățile și le-a făcut de rușine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.” Coloseni 2:15
Ucenicii au luat în serios asta și umpluți de Duhul au continuat să bage spaima în demoni reamintindu-le de acel episod al crucii înviind și eliberând ei la rândul lor alți morți și posedați…
La cine, de cine le este frică?
Lanțuri și uși zăvorâte în închisori se rup, zidurile cedează, pământul se cutremura după “ora de rugăciune”. La cine, de cine îi este frică?
Apostolii ne dau răspunsul când li se cere să tacă și să se oprească cu spaima pe care au băgat-o în demoni și lucrătorii lor spunând: “ascultam mai mult de Dumnezeu pentru ca noua ne este frica de El”
O teama înfrânge altă teamă
Îmi amintesc că la scoală fiind clasa s-a decis să chiulească de la ore, am fost cel care nu m-am adăugat la grup ci am rămas ca să aștept profesoara împreună cu un alt “coleg laș”. Mi-am atras astfel porecla pentru sfârșitul de an din partea întregii clase: “lașul”. Poate așa am fost dar știu că teama de părinți, de ai vedea pe ei blamați de directorul ateu al școlii că nu mi-au dat o creștere demnă de pocăit m-a făcut să ignor teama de ce zic ceilalți.
La cine, de cine-i este frică?
O, să nu uitam: Iazul de foc… Contrar folclorului nostru romanesc diavolul halloweedian nu e șef în iad ca să verifice gradul focului și calitatea rotisorului. De fapt el este cel chinuit, înspăimântat și legat, el și minionii lui vor petrece veșnicia “gustându-și propria medicina” … frica, căci așa este doar scris: “vor fi aruncați în iazul de foc” „Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Evanghelia după Matei 25: 41)
Cât de teribil poate să fie iadul dacă și Diavolul este înfricoșat și el însuși trebuie să chinuie, să-si scrâșnească dinții. Acum mai zvâcnește căci știe că mai are doar foarte puțină vreme.
Exista o mânie mai mare decât mânia Diavolului, o teama mai mare decât teama de spirite care bântuie, este frica care duce la înțelepciune, frica de Dumnezeu (Proverbe 1:7). De ea să aveți parte, că e mântuitoare.
Pastor, Daniel Miheț
