Adulţii par să devină tot mai indiferenţi faţă de efectele multiple dar şi negative al comportamentului lor asupra copiilor. Asta a fost, mai mult sau mai puţin, temă comună a mai multor comentarii publicate de noi vara aceasta. Adulţii sunt egoişti. Se gândesc doar la ei. Suntem mai mult preocupaţi de realizarea personală decât de realizare celor din jurul lor, şi mai ales a copiilor. Altruismul e în declin, inclusiv când e vorba de copii în general. În ultima generaţie, noi, adulţii, ne-am arogat multe drepturi – lucru cu care ne mândrim – dar ignorăm efectele de multe ori nocive ale “drepturilor” noastre de adulţi asupra copiilor. De fapt, drepturile omului ar fi mai bine şi corect numite drepturile adulţilor nu drepturilor omului. Fiindcă şi copiii sunt oameni. Ei, adică oamenii sub 18 ani, constituie 30% din populaţia lumii. Inflaţia drepturilor adulţilor creşte de la zi la zi, dar la fel creşte şi penuria de responsabilităţi. Ne-am decretat un drept la pornografie, avort, căsătorii între persoane de acelaşi sex, eutanasie, suicid asistat, am instituţionalizat revoluţia sexuală, fără să socotim efectele acestor “drepturi” asupra copiilor. Astăzi scriem despre o altă calamitate cauzată de adulţi care bântuie prin lume – victimizarea copiilor în zonele de conflict armat, acordând o atenţie deosebită victimizării copiilor de militanţii Statului Islamic.
Copiii victimizaţi de conflictele armate
Copiii că victime ale războiului nu sunt un fenomen nou. Au existat mereu în istorie. Dar astăzi fenomenul acesta ar trebui să fie nu doar o aberaţie ori o raritate, ci mai ales condamnat de întreaga comunitate internaţională considerând multiplele tratate şi instrumente internaţionale care condamnă agresiunea armată, violenta şi crimele împotriva umanităţii. În epoca modernă, crimele acestea împotriva copiilor au fost făcute atât de nazişti cât şi de sovietici. În Norvegia anilor 40 soldaţii germani au fost încurajaţi să lase însărcinate femei norvegiene pentru a produce o rasă superioară de fiinţe umane, blonzi cu ochi albaştri, care să populeze Reich-ul de 1000 de ani. 10.000 de astfel de copii au fost născuţi în anii războiului în Norvegia. Legi speciale au fost adoptate în Norvegia după război care au stigmatizat aceşti copii, expunându-i discriminării şi marginalizării intenţionate. Aceşti copii erau numiţi “copii nazişti”, iar mamele lor “prostituate germane”. În deceniul trecut aceşti copii au dat Norvegia în instanţă în Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerând compensaţii şi daune morale, dar fără succes. CEDO le-a respins acţiunea.
Soldaţii lui Stalin au făcut la fel. Spre deosebire de soldaţii lui Hitler în Norvegia, cei sovietici au violat femeile pentru a-şi domoli impulsul sexual. Istoria aceasta tragică a fost recent portretizata într-un film francez, Inocenţii, a lui Anne Fontaine. Filmul descrie un eveniment real al anului 1945 în Polonia când soldaţi sovietici au intrat într-o mănăstire de călugăriţe şi le-au violat, lăsându-le însărcinate. Ruşinate, măicuţele au păstrat incidentele în secret. Pentru o vreme, pentru că spre sfârşitul anului au început să se nască copiii, călugăriţele fiind prinse într-o dilemă de ne invidiat – cum să explice lucrurile acestea ruşinoase ierarhiei bisericeşti?
Istoria victimizării copiilor de către cei mari se derulează şi astăzi sub ochii noştri. Fie că e vorba de Europa, de Africa, ori de Orientul Mijlociu, copiii continuă să fie victimizaţi de generaţia care i-a adus pe lume, adică adulţii care îşi arogă dreptul la violenţă şi de a face război. În anii 90 femeile au fost violate în inima Europei – Bosnia, lăsând în urma mii de copii fără taţi cunoscuţi, care până astăzi sunt ostracizaţi şi marginalizaţi. Acţiuni au fost demarate prin UNICEF pentru compensarea acestor copii şi pedepsirea agresorilor, dar, la fel ca şi în cazul norvegian, fără succes. În Uganda, femei au fost luate captive şi ţinute în sclavie sexuală de aşa numita Lord’s Army al cărui lider încă rămâne în larg. Şi aceste femei au născut mii de copii în captivitate. Cazuri similare au avut loc în Sierra Leone, Congo şi Sudan. În Ruanda anilor 90 aproximativ 20.000 de copii au fost născuţi în captivitate pe durata genocidului armat când mii de femei au fost şi ele răpite şi ţinute în sclavie sexuală de către soldaţi. Reintegrarea acestor copii în societate şi readucerea lor la normalitate e un lucru greu, în primul rând din cauza atitudinilor şi prejudecăţilor adulţilor.
Copiii victimizaţi de Statul Islamic
Militanţii musulmani practică şi ei, cu aviditate, răpirea femeilor şi constrângerea lor în acte sexuale care rezultă în copii născuţi în captivitate. Cazul cel mai mediatizat este al teroriştilor lui Boko Haram care acum câţiva ani au răpit peste 100 de fete adolescente de la o şcoală creştină din Nigeria, fără ca cineva să le fi dat acestor fete de urmă.
Pe lângă aspectele care în mod obişnuit sunt asociate cu răpirea femeilor de către terorişti ori militanţi în zonele de conflict, în cultura şi contextul islamic lucrurile stau şi mai rău. Relaţiile sexuale cu minorii sunt mai puţin criticate, iar aşa numita sclavie sexuală pare a fi justificată. Recent, un imam a fost auzit să declare că liderilor jihadiști li se permite să ţină femei tinere în sclavie sexuală. Şi tot recent un video clip a făcut înconjurul lumii despre un bărbat de 60 de ani din Afganistan care s-a “căsătorit” cu o fată de 6 ani! Înregistrarea video a fost distribuită pe canalele de socializare din Afganistan, şi o puteţi urmări aici. Căsătoriile minorilor sunt interzise în Afganistan, la fel ca şi în alte ţări musulmane, dar practică continuă.
În prezent, Statul Islamic (SI) e “campionul mondial” la victimizarea copiilor. SI deţine în captivitate mii de copii în Siria şi Irak, îndoctrinându-i în Coran şi pregătindu-i să devină soldaţi fideli viziunii Statului Islamic şi terorişti. Detaliile acestei practici de lungă durată le aflăm dintr-un articol publicat la sfârşitul lui iulie de Spiegel Internaţional, First Come the Sweets, then the Beheadings (“La început vin dulciurile iar apoi decapitările”) []
Copiii sunt antrenaţi pentru acţiuni militare în Mosul în Irak. La început vine ademenirea lor cu dulciuri şi droguri, iar apoi despărţirea de familie. Aceşti copii sunt numiţi “puii de lei ai califatului islamic”, un termen desemnat să impresioneze minţile băieţilor. Fetele sunt numite “perlele califatului islamic” şi ţinute separat de băieţi. Sunt voalate, ţinute acasă şi învăţate cum să-şi îngrijească viitori soţi. Băieţii sunt îndoctrinaţi în islam iar apoi pregătiţi să detoneze bombe în locurile aglomerate din spaţiul public. Sunt duşi să urmărească pe viu decapitarea “infidelilor”, a apostaţilor, şi a inamicilor Statului Islamic, şi să înveţe cum şi ei la rândul lor să decapiteze pe alţii. Donează sânge pentru teroriştii islamişti, şi devin informatori şi spioni. Sunt ochii şi urechile Statului Islamic.
Câţi sunt? Se estimează că aproximativ 1.500 de copii lupta pentru SI în Siria şi Irak şi că aproximativ 31.000 de femei sunt însărcinate în zonele controlate de militanţii Statului Islamic. Alţi copii sosesc în ţinuturile de sub controlul teroriştilor împreună cu părinţii lor care se alătura Statului Islamic. Se spune, de exemplu, că 50 de copii din Marea Britanie locuiau cu părinţii lor în teritoriile SI în 2016. Alţi copii sunt răpiţi, alţii sunt copii ai jihadiștilor, alţii orfani fără părinţi şi fără să aibe pe cineva care să-i îngrijească ori să-i hrănească. Răpirea copiilor se face sub ochii înlăcrimaţi ai părinţilor. Teroriştii islamişti fac razii în satele din Siria şi Irak şi răpesc adolescenţii, fără ca părinţii să poată face nimic. În octombrie 2015 ziarul britanic Daily Mail scria despre razii făcute de jihadişti în satele iazidilor, o populaţie a cărei religie este un melanj de creştinism şi islam, din Irak, de unde au luat în captivitate 500 de femei şi copii şi au ucis 5000 de persoane. Fetele au devenit sclave folosite pentru sex, iar băieţii au fost supuşi îndoctrinării şi pregătirii militare. Fetele erau vândute periodic, iar dacă rămâneau însărcinate, erau forţate să avorteze.
Băieţii capturaţi de jihadişti sunt împărţiţi în două grupe, grupul celor slabi fizic care sunt educaţi în Coran, şi grupul celor mai abili fizic care sunt pregătiţi pentru război în Mosul. Copiii care învaţă Coranul o fac şapte ore pe zi. Apoi începe socializarea. Copiilor li se dau dulciuri, steagul Statului Islamic, urmăresc înregistrări video violente. Învaţă cântece islamiste. Învaţă aritmetica numărând cadavre, tancuri, instrumente de război. Învaţă să decapiteze “infideli”, decapitând păpuşi blonde îmbrăcate în portocaliu. Copiii sunt folosiţi şi în propagandă Statului Islamic. Alţii sunt folosiţi chiar să decapiteze “infidelii” reali. Dacă se ia ca şi credibilă “propaganda” SI, în doar ultimele 6 luni SI a folosit 12 copii pentru a decapita persoane indezirabile. Dimineţile în lagărul de pregătire militară încep cu rugăciune, după care urmează instrucţiunile militare – cum să foloseşti un Kalaşnikov, cum să-l încarci, cum să-l demontezi, cum să montezi un explosiv, cum să-l detonezi. Ocazional, băieţii sunt şi maltrataţi fizic pentru a-i face mai “zdraveni” şi a-i desensibiliza faţă de violenţă. Li se dau droguri uşoare pentru a le domoli teamă şi a le uşura executarea “infidelilor”. Scopul final al acestor acţiuni este supravieţuirea Statului Islamic prin creşterea unei generaţii noi de bărbaţi fideli cauzei şi doctrinei lor, cât şi viziunii.
Copiii care încearcă să evadeze şi sunt prinşi, sunt bătuţi până li se rup oasele şi nu mai pot alerga ori şchiopătează. Unii copii reuşesc să evadeze. Dar rămân afectaţi psihologic, chiar ireversibil. Sunt descrise cazuri de copii care devin violenţi cu fraţii şi surorile lor. Desensibilizaţi de violenţă, unii încearcă să-şi sugrume surorile ori să-şi ardă fraţii cu ţigări aprinse.
Povestea lui Mado
Din nefericire, răpirea copiilor pentru a-i transforma în soldaţi nu este limitată, în spaţiul islamic, doar la Statul Islamic. Grupurile rivale islamice, cum sunt Nusra şi Armata Liberă Siriană, fac la fel în Siria. Situaţii similare se întâlnesc şi în Congo unde rebelii musulmani penetrează tot mai adânc în zonele creştine. Ţinutul care ei îl controlează l-au numit Medina. În februarie am publicat în ediţia de marţi istoria lui Mado, o creştină congoleza care în februarie 2013 a fost răpită de militanţi islamişti din Congo. Venea acasă de la câmp, împreună cu soţul ei, doi copii, şi ginerele ei. Soţul şi ginerele au fost ucişi în faţa ei, iar Mado şi copiii duşi în captivitate în Medina, satul din junglă unde islamiştii ţineau în captivitate femei şi copii. Mado a rams însărcinată, dar copilul i-a murit. Locul ei de detenţie era o groapă de 4 metri adâncime unde locuia împreună cu alte 10 femei. Femeile făceau de mâncare pentru bărbaţii musulmani şi erau violate mereu. Uneori de mai mulţi bărbaţi. Au fost constrânse să se convertească la islam, ori ar fi fost ucise. După moartea copilului ei, lui Mado i s-a dat un nume musulman, Asma, şi a fost dată ca soţie unui bărbat în vârstă. După 15 luni de captivitate femeilor li s-a permis să iasă în pădure să adune ciuperci. Acolo au dat peste un grup de soldaţi congolezi care le-au ajutat să scape. Întoarsă în satul de baştină, Mado a fost marginalizata de vecini şi săteni, unii zicând că ar fi trecut de partea musulmanilor de bună voie.
Rugați-vă pentru copiii și celelalte victime ale Statului Islamic sau alte grupări teroriste!
Pentru Știri Creștine, AFR
