Ca şi creştinismul, islamul este o religie care caută să convertească toţi oamenii. Cu toate acestea, islamul este provocat prin faptul că este legat de cultura arabă din secolul al VII-lea (în care a fost întemeiat) şi de crezul că sfânta carte poate fi interpretată corect doar în arabă.
Creştinismul “se transcrie” în diferite culturi şi limbaje locale, preluând aceeaşi abordare pe care a avut-o Isus când “S-a transcris” într- un chip uman. Astfel, comunităţile creştine au crescut în întreaga lume, incluzând multe expresii culturale şi limbi diferite. Dumnezeu este chemat într-o mie de Nume diferite, fiecare cu sensul care decurge din traducerea Bibliei şi care revelează oamenilor unei anumite limbi “un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efeseni 4:5), pe care le împărtăşim cu toţii. În timp ce Evanghelia este tradusă cu credincioşie în toate limbile de pe pământ, rămâne aceeaşi credinţă “care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3).
Unii dintre creştinii de astăzi nu au susţinut traducerea fidelă a Bibliei, unde Numele lui Dumnezeu era scris ca “Allah”. Renumiţii apologeţi au afirmat că, de fapt, Allah este un alt zeu. Unii au spus că “Allah” provine de la zeiţa lunii din Babilonul antic. Alţii însă, au susţinut că “Allah” are legătură cu “Elohim”, vechi cuvânt semit pentru “Dumnezeu”. Cu toate acestea, cert este faptul că musulmanii nu se închină unei zeiţe a lunii, ei nici măcar nu admit existenţa unei astfel de zeiţe. Mai semnificativ este faptul că creştinii arabi s-au închinat lui Dumnezeu ca şi “Allah”, cu mult înainte de naşterea lui Mahomed. Creştinii arabi, ba chiar alte câteva comunităţi majore lingvistice precum poporul hausa din Africa de Vest (35 milioane) şi indonezienii din Indonezia (250 milioane), continuă să folosească numele “Allah” ca referinţă la Dumnezeul Bibliei. Ei recunosc, cum ar trebui s-o facă toţi creştinii, că semnificaţia Numelui constă în descoperirea sfântă a Bibliei care îi şi dă sensul.
Orice mişcare de convertire a musulmanilor la credinţa în Hristos în ziua de azi, s-a făcut în acel timp când apărea o traducere a Bibliei în limbajul local. Traducătorii numesc aceste traduceri locale din comunităţile musulmane “traduceri dialectale musulmane”.
Frumuseţea credinţei creştine este că ea “se transcrie” în diferite culturi şi limbaje locale. Trebuie să ne bucurăm pentru faptul că Dumnezeu a ales să Se descopere fiecărui grup de oameni în limba şi cultura lor. Ceea ce nu se schimbă în “transcrierea” aceasta este sensul Cuvântului lui Dumnezeu.
SĂ NE RUGĂM:
– pentru continuarea traducerii Bibliei în limbaje locale pentru musulmani, ca aceştia să înţeleagă mesajul evanghelic;
– pentru unitate printre creştinii care slujesc, ca ei să împărtăşească adevărul Evangheliei în lumea musulmană;
– ca musulmanii non-arabi să înţeleagă că ei nu trebuie să-şi abandoneze limba şi cultura pentru ca să se apropie şi să se închine Dumnezeului întregii creaţii.
