E miez de noapte. Gandurile ma tin treaza si simt ca trebuie sa scriu. Cu greu ma ridic din pat, picioarele nu vor sa ma asculte, iar capul ma doare ingrozitor… Medicii mi-au spus ca nu ar mai trebui sa folosesc laptopul sau telefonul – din experienta lor, asta mi-ar putea aduce un alt atac cerebral – probabil unul fatal. Insa, mintea mi-e prea agera ca sa pot dormi, iar gandurile ma consuma atat de puternic, incat nu pot sa nu iti spun ca acum ma gandesc la tine, cititorule… Ma gandesc si ma framant daca te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa afli tu ca ai cancer ?! Da, stiu… pana si gandul sa iti pui aceasta intrebare e infiorator… Daca nu te-ai gandit, lasa-ma sa iti povestesc eu ce ar urma sa ti se intample…
In primul rand, ai face cunostinta cu disperarea, durerea si panica. Vei realiza ca pierzi tot ce ai agonisit, ca viata ti se scurge printre degete si ca ai luptat in zadar pentru lucruri care acum nu iti aduc nici un folos. Inevitabil te vei gandi la moarte. Nu, nu sa te sinucizi… nu poti fi asa de de egoist incat sa iti asculti instinctele diabolice… Pentru cei dragi, trebuie sa lupti! Vei vedea in ochii lor o durere atat de mare, incat inima ti se va sfasia, agonizand, in fiecare secunda cand ii vei privi. Te va durea mai mult ca orice, durerea lor…
Apoi, cel mai probabil o sa iti indrepti spre cer fie ochii, fie pumnii. Fie rugaciunile, fie injuriile. Fie inima, fie spatele. O sa ai de ales. Vei vrea sa te lupti cu Cel care te-a creat. Vei vrea sa-L prinzi de reverul hainei si sa-L intrebi de ce? De ce tocmai tu, care ai tinut fiecare post si ai mers regulat la biserica? De ce tu, cel care nu esti vinovat de pacate mari, tu – cel care ai respectat cu strictete cele zece porunci… de ce tu?! Intr-un tarziu, vei realiza ca cerul ramane mut la toate intrebarile tale, caci la usa lui Dumnezeu nu se bate cu bocancii…
Viata ti se va cerne, valorile ti se vor schimba, cat despre prieteni… multi vor deveni doar simple cunostinte. In timp ce tu vei fi pe patul de suferinta, unii vor descoperi ca au „alergie la aerul de spital”. Iar altii te vor evita, pentru simplul fapt ca nu stiu ce ar putea sa iti spuna, inconstienti ca uneori o strangere de mana e suficienta. Sunt oameni carora le-ai dedicat zile si poate chiar ani din viata ta, oameni in care ai investit sentimente si resurse, oameni de la care vei astepta in zadar mangaieri… Tu sa nu suferi, vor veni altii care care cu zel vor vrea sa te imbarbateze, povestindu-ti de inmormantari… Nici atunci sa nu te sperii… Tu sa ramai tare si sa nu-i astepti vreo secunda ca cei pe care i-ai ajutat, sa se inghesiuie in a-ti fi alaturi. Toti acestia vor fi inlocuiti de altii, dornici sa te vada, si iti vor promite ca te vor vizita, dar tu nu te amagi cu politeturi ieftine. Dragul meu cititor, va fi atat de crunt momentul in care in tumultul tuturor framantarilor, vei vedea cum mastile celor din jur incep sa cada, una cate una… Incetul cu incetul, incepi sa observi o alta lume, cu alti ochi, dintr-un alt unghi si cu alte asteptari. Vei simti ca nu te mai integrezi in peisaj. Lumea careia apartii tu, acum, e definita de durere…
Timpul se va masura altfel, iar speranta zilei de maine va inceta sa mai palpaie. Vei realiza mai crunt ca niciodata ca doar ziua de azi iti apartine. Doar momentul de acum. Nici macar urmatoarele ore nu mai sunt ale tale. Seara, cand iti vei asterne capul pe perna tare de spital, te vei ruga, cerand indurare Cerului si pentru ziua de maine… Nu o sa mai poti sa te imbeti cu lucruri care iti aduc placeri de moment. Mancarea nu va mai avea gust, banii isi vor pierde valoarea, vei realiza ca atunci cand ai cancer, nu mai este loc de planuri de viitor… Cat despre suferintele fizice, nu stiu daca esti pregatit sa iti vorbesc… Pot fi atat de multe si atat de variate si incontrolabile, incat patul de spital iti va semana tot mai mult cu inconfortul si raceala unui sicriu…
Dar, dragul meu cititor, lasa-ma sa te intreb… cum ar fi sa afli si tu ca ai cancer?! Cum ar fi sa iti spun ca acum, in timp ce ma citesti, te roade, te macina si te consuma… Incet, dar sigur, te intreapta spre pierie. Cum ar fi sa iti spun ca ai cancer la suflet?! Unii il mai numesc si pacat… sau faradelege… E in forme variate si putem fi bolnavi concomitent de mai multe tipuri de cancer: cancerul invidiei, al minciunii, al barfei si al amaraciunii… cancer al mandriei, al egoismului si al rautatii, cancer al nemultumirii, al avaritiei si al urii…
“Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” (Biblia)
Simona POP – Cancer si Credinta – www.simonapop.ro
