Până nu demult, Siria a fost o ţară stabilă şi prosperă. Copiii mergeau la şcoală, iar tinerii îşi continuau studiile universitare. Sub conducerea lui Assad, minorităţile religioase şi etnice convieţuiau paşnic cu majoritatea musulmanilor sunniţi.
Odată cu venirea Primăverii Arabe, situaţia s-a schimbat dramatic. Din 2011 a izbucnit un război civil, care din an în an devine tot mai rău. Mai mult de jumătate din populaţie au fugit de acasă şi au pornit într-o călătorie necunoscută. Mulţi au fugit la rudele şi prietenii lor în alte părţi ale ţării. Mai mult de patru milioane trăiesc acum în ţările vecine, care întâmpină dificultăţi în a găzdui refugiaţi. Nimeni nu ştie ce aduce ziua de mâine.
Însă această călătorie nesigură, a făcut posibil ca musulmanii să scape de un mediu social foarte bine controlat. Aceasta le-a permis să arate un interes mai mare pentru credinţa creştină. În plus, lucrurile groaznice făcute de aşa-numiţii extremişti ai Statului Islamic au provocat mulţi musulmani să se îndoiască de valorile religiei lor. Acum musulmanii sunt mai deschişi pentru invitaţii la biserici, din partea cărora au primit dragoste în mod practic, arătată prin distribuirea pachetelor cu alimente, pături, materiale pentru încălzire şi consiliere. În unele zone, bisericile sunt pline de noi convertiţi, iar în altele, este o deschidere şi multiple posibilităţi de a vorbi cu refugiaţii despre credinţă.
O familie din Beirut a povestit cum au fugit din Siria în Liban, lăsând totul în urmă. Ei locuiesc într-un mic apartament. Este greu să hrănească toată familia; copiii lor nu pot merge în fiecare zi la şcoală. Și chiar și așa, aflându-se în aceste circumstanţe, ei spun: “Noi ne-am pierdut casa, dar am găsit ceva mult mai preţios în Hristos”.
Mulți musulmani sunt deschiși pentru invitație la biserică.
SĂ NE RUGĂM:
- pentru încheierea conflictului din Siria, din punct de vedere omenesc este imposibil, dar Dumnezeu poate;
- pentru milioanele de refugiaţi şi nevoile lor fizice şi psihologice;
- ca biserica să răspundă cu toată inima la nevoile de ajutorare şi susţinere ale refugiaţilor: atât cele imediate, cât şi cele de lungă durată, în timp ce aceştia se integrează în noile lor patrii.
