Poporul rohingya trăieşte la graniţa dintre camera Asia de Sud şi camera Indo-Malaezia în Casa Islamului. Această amplasare cu diferenţe atât de mari de ordin etnic, lingvistic, religios şi politic le creează multe provocări.
Musulmanii rohingya au trăit secole la rând în partea de nord a ceea ce astăzi aparţine Birmaniei. Practic, în tot acest timp, ei au trăit în pace cu vecinii lor, care erau în mare parte budişti. Când Birmania (cunoscută pe atunci ca Burma) şi-a căpătat independenţa în 1948, poporul rohingya a fost iniţial recunoscut ca minoritate cu drepturi egale. Însă în 1982, dictatura militară care era atunci la putere a emis o lege prin care reprezentanţii rohingya nu mai erau acceptaţi drept ccetăţeni. Aceasta a făcut ca două milioane de oameni – unul din cele mai mari grupuri etnice din lume – să rămână fără cetăţenie recunoscută.
Discriminarea a luat amploare în 2012, când a izbucnit violenţa între budişti şi poporul rohingya. Sute de oameni au fost omorâţi şi multe sate rohingya au fost distruse. De atunci, 100,000 de reprezentanţi rohingya au fost transferaţi în tabere de refugiaţi sau în ghetouri, adesea la doar câţiva kilometri de plaiurile lor natale. Această situaţie a dus la o mişcare de creştere a refugiaţilor. Sute de mii de oameni rohingya au fugit în ţările vecine sau şi mai departe. Cu părere de rău, ei adesea cad victime ale traficului de fiinţe umane sau o sfârşesc în activităţi ilegale.
Minoritatea rohingya este într-o călătorie spre un viitor nesigur: fără patrie, fără avocaţi, dezrădăcinaţi şi fără speranţă. Dar Dumnezeu “Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor” (Psalmul 9:12). În unele locuri, oamenii rohingya au găsit speranţă şi fericire prin credinţa în Isus Hristos. Totuşi, majoritatea acestor oameni n-au nicio şansă să audă Evanghelia.
SĂ NE RUGĂM:
- pentru dreptate în soluţionarea acestui conflict;
- ca poporul rohingya să poată trăi în pace în patria lor şi în locurile în care au fugit;
- pentru eforturile mondiale care încearcă să dea acestui popor posibilitatea de a înflori, de a trăi cu demnitate şi de a oferi copiilor lor un viitor mai bun.
