La aproximativ 65 km nord de Londra este situat oraşul Luton. Peste 25% din populaţia oraşului (215,000) sunt musulmani. Din 1990, Luton a fost pe nedrept recunoscut ca oraş al extremismului musulman. Mai recent însă, a fost recunoscut drept oraşul anti extremism musulman.
În martie 2009, în urma unui protest al unui grup mic de musulmani extremişti din timpul paradei armatei britanice, oraşul s-a umplut de ameninţări şi demonstraţii (împotriva musulmanilor) şi o moschee a fost arsă. A fost fondată mişcarea Liga Apărării din Anglia pentru a face manifestaţii împotriva musulmanilor; această mişcare s-a răspândit curând în toată ţara.
Un lucrător comunitar al bisericii locale, Peter Adams, asistând la haosul şi ura împotriva musulmanilor, a făcut chemare la consolidarea păcii. El a discutat cu liderii bisericii şi cu prietenii musulmani care la fel ca majoritatea comunităţii lor musulmane condamnă şi se împotrivesc totalmente extremismului şi a stabilit că oraşul nu va fi divizat de extremişti.
Două luni mai târziu, imamul moscheii arse şi alţi lideri creştini şi musulmani au stat împreună la o conferinţă de presă transmisă la ştirile naţionale şi au făcut un legământ: “…aceste grupuri nu reprezintă majoritatea comunităţii noastre. În calitate de creştini şi musulmani din Luton, noi ne angajăm să creştem în înţelegere reciprocă şi să lucrăm împreună spre bine. În acest scop suntem inspiraţi de cuvintele scrise cu fir roşu în Sfintele Scripturi (Biblia şi Coranul), căci prin ele ne este poruncit să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. În calitatea “aproapelui” vom lucra ca să descoperim lucruri care ne unesc şi ne vom bucura de ele. În cele ce ne deosebim, vom căuta înţelegere şi încredere, în loc de a recurge la ură şi ceartă. Haideţi să ne respectăm unul pe altul, să fim cinstiţi, corecţi şi buni unii cu alţii, ca să trăim în adevărată pace, armonie şi bunăvoinţă reciprocă…”
Acest legământ s-a ţinut şi a crescut. În timp ce Liga Apărării a fost o forţă de dezbinare, prietenia dintre credinţă şi liderii comunităţii a crescut şi a făcut faţă anumitor dificultăţi. Peter afirmă direct: “În vremuri în care mulţi sunt convinşi că islamul şi creştinismul se pot doar ciocni, eu sunt determinat să arăt o altă cale. Cu părere de rău, vocile creştinilor sunt adesea citate în sprijinul conflictelor. Trebuie să găsim o altă cale! Prietenii mei musulmani ştiu că eu sunt pasionat de credinţa mea şi mă respectă pentru aceasta. Ei cunosc că mi-aş dori mult ca ei să vină la credinţa în Isus Hristos. Dar Numele lui Hristos va fi ponegrit dacă creştinii vor fi recunoscuţi numai pentru ură şi frică.
Ei cunosc că mi-aş dori mult ca ei să vină la credinţa în Isus Hristos.
SĂ NE RUGĂM:
- 1 Ioan 4:18 spune: “Dragostea desăvârşită izgoneşte frica”. Pocăieşte-te de frică şi cere-I lui Dumnezeu să te umple pe tine şi comunitatea ta cu dragoste pentru musulmani;
- pentru oportunităţi de a contesta stereotipurile negative ale musulmanilor de pretutindeni;
- pentru oportunităţi de a arăta dragoste musulmanilor pe care îi întâlneşti ca vecini sau concetăţeni.
