Migraţia a milioane de musulmani şi creştini din Siria şi Irak reprezintă unul din cele mai importante evenimente din prima jumătate a secolului al XXI-lea. Datorită războiului civil sirian, care durează de mai bine de 5 ani, peste patru milioane de refugiaţi au fugit în ţările dimprejur cât şi în Vest. Două milioane au părăsit Irakul şi alţi 1,9 milioane au fost strămutaţi în ţară. Această părăsire în masă a locurilor natale sunt similare călătoriilor care s-au întâmplat în toate cele trei credinţe semite ale iudaismului, creştinismului şi islamului. Avraam părăseşte ţara Ur, ţară natală, Moise îi scoate afară din Egipt pe copiii lui Israel, iar Isus, bebeluş fiind, este dus în Egipt de către părinţii Lui care fug de Irod. Acestea sunt câteva din multele călătorii consemnate în istoria iudaică şi creştină.
În islam există un concept al călătoriei prin credinţă, ilustrat într-un cuvânt arab numit “hijra”. Înţelesul literal este cel de “migraţie” sau “călătorie”. Ideea de “hijra” ne duce înapoi la călătoria profetului Mahomed şi a adepţilor lui din Mecca la Medina în anul 622 d.Cr. “Hijra” s-a născut datorită persecuţiei negustorilor din Mecca, ceea ce a ajutat la consolidarea primei comunităţi de musulmani. Totodată “hijra” a devenit anul de început în marcarea istoriei islamice, cu datele scrise ulterior DH (după Hijra).
Un concept similar în islam este unul din cei cinci stâlpi, “haj”. Acesta se referă la pelerinajul pe care trebuie să-l facă un musulman, o dată în viaţă, în oraşul sfânt Mecca. Aceste două concepte “hijra” şi “haj”, care sunt similare, au totuşi câteva mici diferenţe. Ambele concepte sunt realizate prin credinţă, ambele implică părăsirea locului natal cu un scop intenţionat. Dar prin conceptul “hijra” implicit înţelegem o migrare pe termen lung, poate una care să dureze o viaţă întreagă.
Mulți refugiați care au părăsit țara lor, au promis că nu se vor mai întoarce niciodată înapoi.
Profetul şi adepţii lui s-au întors victorioşi în Mecca în anul 622, după opt ani petrecuţi în Medina. Pentru mulţi refugiaţi care şi-au părăsit casele nu există promisiunea că se se vor putea întoarce vreodată. Oare câţi dintre ei consideră că migrarea lor ar putea fi de fapt “hijra” esenţială pentru credinţa lor? Într-adevăr, nu putem şti acest lucru, dar dacă ei ar trăi cu realitatea dimensiunii spirituale, ar putea fi încurajaţi în luptele lor. O altă întrebare care ar trebui luată în considerare este le este adresată comunităţilor, în special celor din Vest, care primesc refugiaţi. Această “hijra” a credinţei împlică şi o dorinţă de a converti la islam pe europeni şi alte popoare din Vest prin intermediul obţinerii vizelor de şedere? “Hijra” profetului Mohamed cu siguranţă a implicat părăsirea oraşului Mecca pentru a scăpa de persecuţie şi pentru întărirea islamului. De asemenea, a existat şi dorinţa de a-i converti pe cei din Medina care erau deschişi.
Dar a fi preocupat de situaţia refugiaţilor musulmani, dacă aceştia vor căuta să-i convertească pe alţii sau chiar dacă se vor implica în activităţi teroriste, aşa cum unii au avertizat, ar trebui să fie plasată în cadrul credinţe pline de ospitalitate şi generozitate venită din partea celor care îi primesc pe aceşti musulmani (şi creştini) din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Deşi au o mulţime de motive, milioanele de imigranţi sunt “hijra adevăraţi”.
Scriitorul musulman egiptean Sahar El- Nadi defineşte un “hijra” drept cineva care se bazează pe cinci aspecte importante. În primul rând, el are o credinţă puternică ce continuă, chiar şi în suferinţe cumplite, se încrede şi depinde de Allah. În al doilea rând, această călătorie are un scop, nu este lipsită de sens sau în van. În al treilea rând, “hijra adevărat” îşi continuă obiceiurile şi manifestările de închinare chiar şi într-o patrie nouă. În al patrulea rând, există o dorinţă aprinsă după Allah, dorinţă care nu este distrusă de presiunile sociale din jur. Şi în ultimul rând, există un angajament la o viaţă integră în noul mediu.
Aceste caracteristici ale unui “hijra adevărat” sunt, cu siguranţă, întâlnite atât în iudaism, cât şi în credinţa creştină. Ele oferă, de asemenea, un cadru plin de ospitalitate venit din partea celor care-i primesc pe acesţi “hijra adevăraţi”. Pentru toate aceste trei credinţe, conceptul de “hijra” sau călătorie care durează o viaţă întreagă şi, implicit, o veşnicie este o realitate susţinută la scară largă. Ideea de “hijra adevărat” construieşte un alt pod între credinţe, atât de necesar în acest context al secolului al XXI-lea.
Articol de Steve Cochrane
Steve Cochrane a fost implicat în proiectul “30 de Zile de Rugăciune” de la început. Este istoric, misionar, futurist şi scrie pe blogul lui personal: stevecochrane823.com.
