Patria afarilor se întinde de-a lungul coastei sud-vestice a Marii Roşii, din sudul Eritreii prin partea de nord a Republicii Djibouti, străbătând partea de vest până în Etiopia Centrală. Este o zonă călduroasă şi aridă, dar este caracterizată şi de câmpii întinse şi deşerturi. Ca popor nomad, poporul afar a învăţat să trăiască în această regiune aridă. Se deplasează de la o păşune uscată la alta cu cămilele şi turmele lor mici, trăind în mare parte din produse animale.
Istoria acestui popor se transmite pe cale orală, având foarte puţine izvoare scrise. Unele dintre acestea atestă istoria poporului afar înainte de perioada islamică. Popoarele vecine recunosc afarii pentru curajul şi vitejia lor în conflict. Afarii au dus multe lupte pentru a se apăra pe ei şi pentru a-şi apăra teritoriul de inamicii din afară.
Dar azi, poporul afar se confruntă cu ameninţări din partea noilor duşmani: lipsa păşunilor, războaie civile şi graniţe naţionale, care îi împiedică să trăiască în modul lor tradiţional. Mulţi dintre ei s-au mutat în medii urbane, unde foştii păstori curajoşi şi războinici trăiesc printre alte popoare ca minoritate, având puţină influenţă politică sau autodeterminare.
În ultimele decenii, câţiva afari au decis să Îl urmeze pe Hristos. Ei se întâlnesc în mici grupuri, strălucind ca lumini într-un tărâm întunecat. Pentru această nouă comunitate în creştere, Evanghelia reprezintă speranţă nu doar pentru ei înşişi, dar şi pentru întregul lor grup etnic. Unii sunt persecutaţi de către familiile şi clanurile lor. Dar în pofida acestor provocări, ei Îl urmează cu credincioşie pe Hristos şi vestesc Evanghelia fără teamă.
Să ne rugăm:
- pentru puţinii credincioşi afari, ca ei să aibă curaj şi înţelepciune, să spună şi altora despre Hristos;
- ca poporul afar, pe care Dumnezeu l-a creat cu o identitate unică, să găsească metode de a-şi proclama identitatea lor culturală în mijlocul schimbărilor;
- ca noi metode de a comunica mesajul lui Isus să fie descoperite şi împărtăşite afarilor.
