Majoritatea bisericilor evanghelice din România se zbat de ceva vreme într-un fel de mlaștină a ineficienței. Au intrat de mult într-o “Zonă de confort”, aceea zonă în care “nu înveți nimic și nu progresezi în nici un fel”, iar acum a sosit nota de plată. Deși știu că “Zona de confort” este o zonă a mediocrității spirituale, multe biserici refuză să-și reevalueze serios viziunea (dacă o au) și să-și stabilească o strategie biblică de ieșire din mlaștină și (re)devenire a ceea ce ar trebui să fie.
Sunt biserici pe care lipsa de viziune, de o minimă strategie și de direcție spirituală le-a aruncat în ineficiență și care aleg de bunăvoie să rămână în același stadiu sau să testeze doar modele învechite pe care le-au testat ani la rând, fără nici un rezultat notabil. Unele biserici sunt convinse chiar, că nu pot face nimic fiind doar niște victime neajutorate ale schimbărilor rapide și neașteptate din societate. În plus, sunt unele biserici care se mândresc cu ignoranța lor, confundând lipsa de implicare activă cu spiritualitatea sau sfințenia.
Sunt biserici care, de ani de zile, fac aceleași lucruri, folosesc aceleași metode, care nu mai dau demult rezultate și speră într-un miracol, un miracol care refuză să se întâmple. Deși nu se mișcă deloc în direcția schimbării, deși cei mai mulți văd că vechile paradigme sunt cu termenul de valabilitate expirat, totuși speră că într-o bună zi lucrurile se vor schimba cumva, fără să miște vreun deget. Dar spre dezamăgirea lor, cel mai probabil vor sta departe de binecuvântările pe care Dumnezeu le are pregătite pentru acele biserici locale gata să discearnă timpul lui Dumnezeu și să se miște în ritmul Lui.
Societatea este într-o continuă schimbare, iar lucrurile se mișcă, nu neaparat în direcția bună, mai rapid ca oricând înainte, așa că bisericile care se tot zbat în mlaștina ineficienței au nevoie să părăsească cât mai repede “zona de confort”. Provocările sunt prea mari pentru a-și pierde timpul cu lucruri nefolositoare. Dacă bisericile nu renunță urgent la “zona de confort”, cine va duce Evanghelia unei generații care și-a pierdut valorile, direcția și care s-a contaminat cu “sindromul lehamite”?
Pentru că altă soluție de ieșire din mlaștina ineficienței nu există, vor fi biserici care vor accepta provocarea, vor ieși din “zona de confort”, vor împărtăși Evanghelia cu alții, vor face ucenici și vor crește. Altele, vor rămâne în mlaștina ineficienței și vor face aceleași lucruri, folosind aceleași metode învechite și vor avea aceleași “rezultate”… și vor dormi liniștite… și vor face aceleași lucruri până la adânci bătrânețe… și se vor trezi… cu băncile goale.
Pastorul Bisericii “Betel” din Timişoara, Samy Tuțac
