Da, sunt pentru tine, cititorule! Am decis să îţi scriu pentru că azi m-am reîntors la Oncologie preţ de câteva ore. Sigur, eşti prins în cotidian, ai probleme de rezolvat, telefoane de dat, lumea întreagă depinde de tine! Mai ştiu că banii nu îţi sunt îndeajuns, că nu ai hainele pe care ţi le doreşti, nu îţi permiţi ultimele gadgeturi şi parcă nici viaţa ta nu-i tocmai ceea ce ai visat… Dar nu te reţin prea mult, ştiu că eşti ocupat… doar câteva rânduri dă-mi voie să îţi spun…
Azi la Oncologie am văzut mulţi ochi trişti, în care viaţa abia mai pâlpâie. Am văzut suflete care nu pot fi săturate cu bani şi dureri care nu pot fi stinse cu nici un medicament. Am văzut inimi scârbite de lucruri materiale şi oameni plini de regrete. Acolo e plin de mâini care se agăţă cu disperare de orice motiv de a trăi. Tot acolo am văzut şi moartea… Ea stă la pândă în spatele uşilor de spital. N-o poţi româneşte mitui şi nici nu-i interesată de tehnologia modernă. N-o poţi cumpăra cu un bilet la concertele care se apropie. Am înţeles că nu prea îi pasă de Untold…
Dă-mi voie să îţi spun o povestioară:
“Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: “Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
“Iată”, a zis el, “ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”
Dar Dumnezeu i-a zis: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
Tot aşa este şi cu cel ce îşi aduna comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Te rog să te opreşti puţin din ceea ce faci… Respiră şi te-ntreabă: cu ce preţ e toată alergarea ta? Spre unde de îndrepţi? Cu ce drept te uiţi cu mândrie la reflexia ta în orice scânteiere de oglindă, măgulindu-te? Care e meritul tău că trăieşti?
Care e meritul nostru, că suntem acolo, în spatele zidurilor reci ale Oncologiei?
Eu mă întreb asta de fiecare dată…
—
Simona POP – Cu sufletul la terapie intensiva
