Nu am scris până acum nimic în acest caz, doar am distribuit și apreciat ce au scris alții, a căror voce o consider mult mai reprezentativă decât a mea. Însă, acum a venit momentul și ocazia să scriu și eu câteva cuvinte. Sunt uimit că unii se justifică de ce nu se implică, alții consideră cazul o isterie a evanghelicilor, alții vor să rămână neutri. E dreptul lor!
Consider că, toți ar trebui să susținem, prin toate mijloacele de care dispunem, familia Bodnariu, începând cu rugăciunea și apoi prin orice demers legal, normal și în conformitate cu principiile Scripturii. Personal, împreună cu familia vreau să fiu altături de familia Bodnariu, la protestul organizat la Timișoara, în 9 ianuarie, ora 11:00, împotriva abuzurilor Barnevernet. De ce?
Și, când oameni ca mine suferă pe nedrept, nu pot fi indiferent. Copii care nu se pot apăra, sunt în pericol, sunt despărțiți de părinții care-i iubesc și îi ajută să fie oameni, aceasta este inuman. Consider acțiunea Barnevernet, în cazul familiei Bodnariu și în alte cazuri, un atac împotriva umanității. De aceea, vreau să merg la Timișoara.
Am și eu prin îndurarea Domnului o soție credincioasă, și avem doi băieți deosebiți. Îmi iubesc soția și copiii mai mult decât pe mine, mai mult decât viața mea. Trăiesc pentru Domnul și pentru ei, și sunt gata să mor pentru familia mea. Susțin familia Bodnariu și consider acțiunea Barnevernet una împotriva familiei, cea mai importantă entitate făcută de Dumnezeu. De aceea, sunt de partea familiei Bodnariu.
Și cei ce suferă sunt români, compatrioți, conaționali ai mei. Asemenea lui Mircea cel Bătrân, conform cu scrisoarea a III-a a lui Eminescu, vreau să zic și eu față de Barnevernet: ”Eu îmi apăr sărăcia… și nevoile …., și neamul….” Stiu că, sunt și familii din alte națiuni care suferă din aceiași cauză, sunt altături și de ei, dar în primul rând sunt alături de compatrioții mei. Și mă bucur de toți cei din autoritățile statului care acționează pentru familia Bodnariu.
Cred în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, și mi-am însușit concepția de viață revelată în Scriptură. Asta implică și disciplină biblică, normală pentru copii, nu abuz. Cred în disciplinarea copiilor de către părinți, pentru că am ca normă de viață Scriptura. Familia Bodnariu este o familie de creștini, care și-au însușit concepția biblică despre lume și viață, și în spritul acesta, după cum recunosc și-au disciplinat copii, dar nu au făcut abuz cu aceasta, nu se poate dovedi. De aceea, în spirit de solidaritate cu frații mei de credință și cu valorile creștine, sunt alături de familia Bodnariu.
Așa cred, așa consider că este ceva normal să apărăm această familie, să o susținem. Este un gest și act de normalitate. Este anormal acum să ne apucăm să-i judecăm. Normal este să-i susținem. I-am văzut la TV, prin internet, i-am ascultat vorbind, am văzut poze cu ei și i-am văzut normali, foarte normali. De aceea, sunt alături de ei.
Dumnezeu este aproape de cei cu inima zdrobită, de cei care suferă. El este de partea lor și eu vreau să fiu de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu este de partea familiei, este de partea credinței creștine, este de partea adevărului. De aceea, sunt alături de ei.
”Ce voiți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Luca 6:31)
M-am gândit de când a început cazul familiei Bodnariu, dacă aș fi eu în locul lor; ce aș face? Ce aș vrea să facă semenii și frații pentru mine? Aș vrea să mă judece? Aș vrea să fie reticenți, reținuți? Aș vrea să se supere pe cei ce mă ajută? Nu. Aș vrea să mă susțină, să mă înțeleagă, să mă ajute, să mă încurajeze, să fie de partea mea. Voi, ce ați vrea, dacă ați trece prin așa ceva?
Din aceste motive, și altele, sunt alături de familia Bodnariu și împotriva Barnevernet!
Vă provoc și pe voi să vă gândiți bine și să vă alăturați!
Pentru toți cei din zonă, ne vedem mâine la Timișoara!
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
Pastor Ilie Bledea
2 comentarii
Bine spus.ne vedem.
O atitudine plina de compasiune si dragoste crestina, felicitari!
Am observat ca aceasta nefericita intamplare a impartit comunitatea crestina in doua: o parte este implicata si face ceva pentru familia in necaz, in timp ce altii doar stau pe margine si privesc sceptic sau de-a dreptul critic. Unii mangaie pe cei in necaz, altii stau si judeca daca sunt sau nu vinovati, de parca i-a pus cineva judecatori peste cei ce trec prin suferinta. Este acum vremea judecatii oare? Sau a dragostei, milei si compasiunii?
Isterici sunt cei ce dau nervos din gura si scot pelin amar din adancul inimii, oamenii care nu-si pot controla egoismul rece si hidos, nu cei care ofera suport moral, emotional si chiar financiar familiei.
Dumnezeu sa va ajute si sa dea izbanda familiei!