Am citit recent un articol intitulat “Biserica din dormitor și drepturile omului”, scris de un renumit profesor universitar, în care acesta îsi exprima indignarea cu privire la implicarea Bisericii în problemele civile. Articolul respectiv critica implicarea Mitropolitului Banatului în strângerea de semnături pentru suțtinerea unei inițiative legislative prin care sã fie blocatã constituțional cãsãtoria între persoane de același sex.
În opinia sa, cãsãtoria nu este doar o problemã bisericeascã, ci și civilă, iar astãzi doar grupurile religioase cele mai conservatoare mai susțin teza obligativității cãsãtoriei între bãrbat și femeie. Includerea în Constituția României a expresiei “cãsãtoria între un bãrbat și o femeie” este o reglementare abuzivã, care contrazice Curtea Europeană, spunea profesorul Doru Pop.
Marea supãrare a distinsului profesor este cã Biserica nu tace, ci are curajul sã-și spunã punctul de vedere în problemele contemporane de eticã și moralã.
Are oare Biserica dreptul sã intervinã în problemele societãții? Poate ea să-și sfãtuiascã membrii sã se implice în inițiative legislative? Au dreptul reprezentantii Bisericii sa¬-si exprime punctul de vedere? Rãspunsul este categoric DA!
Autorul articolului face o greșealã imensã atunci când considerã Biserica o entitate separatã de societate. Biserica suntem noi toți. Biserica nu este doar o clãdire sau o instituție. Biserica nu este un grup de preoți sau lideri religioși care fac slujbe sau administreazã acte de cult. Ea este o comunitate formatã din oameni nãscuți din nou, care crede și promoveazã aceleași principii și valori creștine. Biserica este parte a societãții și are obligația moralã sã-și spună punctul de vedere în problemele acesteia.
Atunci când legiuitorii inițiază legi care afecteazã starea moralã a societãții, Biserica trebuie sã aibã capacitatea de a corecta sau de a protesta împotriva acestora. Asa s-a întâmplat de multe ori în istorie. Un exemplu concludent în acest sens este cel al lui Martin Luther King, important lider religios american, care prin protestele inițiate a obținut aceleași drepturi civile și religioase pentru populația de culoare din America, ca și pentru albi. Dacã Biserica nu s-ar fi implicat afro-americanii ar fi fost socotiți, poate si astazi, cetãțeni “second hand”.
România, o țarã creștină, recunoaște în mod public învãțãtura Domnului Isus și a sfinților apostoli. Doar cine nu a citit cãrțile Noului Testament poate afirma cã homosexualitatea este permisã. Isus Hristos face referire explicitã la cãsătoria monogamã, între un bãrbat și o femeie (Matei 19:1-12), iar apostolul Pavel condamnã homosexualitatea, considerând-o o patimã scârboasã (Romani 1). Suntem o țarã creștinã, iar Biserica lui Hristos din România are menirea de a veghea asupra pãstrãrii principiilor creștine, inclusiv prin a-și spune punctul de vedere atunci când legile încalcã aceste principii.
Da, putem afirma cu toata convingerea ca Biserica are dreptulși datoria sã intervinã în problemele civile atunci când legiuitorii și societatea deviazã de la normele de eticã și moralã creștină. Dacã ea nu intervine, oare cine o va face?
Pastor Ionel Tuțac
