Familia Giura a suportat un accident în drum spre Mongolia unde urmau să petreacă Naşterea Domnului alături de alte familii de misionari români. Automobilul cu cei şase membri ai familiei Giura a derapat într-o curbă pe contrasens şi a ajuns în cealaltă parte de drum. Toţi membrii familiei sunt nevătămaţi, mai mult decât atât, o mare minune este faptul că accidentul a avut loc în apropierea unei barăci, unde au putut să se adăpostească de frigul de afară.
Mai multe detalii citiți din mărturia misionarului român în Ulan-Ude, Siberia, Marius Giura: “Nu am mai ajuns în Mongolia. Un accident produs la câteva ore după ce am plecat ne-a oprit undeva pe drum. Îi mulțumim lui Dumnezeu, suntem toți șase în viață, întregi. Asta e o minune! Fără nici o picătură de sânge! Și că nu am înghețat la -30*C ( podul peste Selenga pe care numai ce îl trecusem e considerat obiectiv strategic și e păzit non-stop, iar paza avea barăci unde am stat la căldură! vreo 6 ore).
După o linie dreaptă lungă și cu drum curat a urmat o curbă destul de mare în pantă la urcare imediat după pod. Fără alte mașini în față/spate, doar noi pe drum. A apărut și poleiul. Pierdut controlul, derapat, intrat pe contrasens și ieșit în afara carosabilului pe partea contrasensului. Acolo pantă destul de abruptă (supraînălțarea drumului) vreo 6 metri, apoi o pantă mai lină. O bucată de piatră destul de mare. Ce exact s-a întîmplat în aceste fracțiuni/secunde nu prea știu. Ne-am oprit după piatră, la vreo 20 metri de marginea drumului răsuciți cu botul mașinii către drum și răsturnați pe partea ei stângă. Cred că nu un înger, ci vreo câțiva au avut de muncit din greu ca să repare greșelile noastre!
Ne-am dorit mult să fim cu prietenii în Mongolia, să sărbătorim împreună nașterea Domnului Isus. Dar Cineva o îngăduit să fie altfel!
Acum suntem acasă. În aceiași seară (23.12) au venit doi prieteni/frați din Ulan-Ude cu un microbuz + o mașină platformă de evacuare (pe care au luat mașina noastră, nu mai mergea singură). Cu Ioana (pe care căzuseră niște cutii și alte bagaje și o durea spatele în zona omoplatului) și Adriana (pe care o durea capul și gâtul) am mers la urgență. Ioana se pare cu nu are decât câteva lovituri/bătucituri. Adriana are o comoție cerebrală ușoară (nu și-a pierdut cunoștința, a fost foarte „tare” imediat după accident, dar mai apoi a început să simtă durerile).
Mă tot gândesc și nu înțeleg de ce unii mai buni ca noi pleacă (doar două exemple recente: Cristi Țepeș http://tinyurl.com/husg9v2, Onisim Bogoșel http://tinyurl.com/nr4o7mq), iar noi am rămas?! Întrebări îs multe, răspunsuri (deocamdată) puține! Sper să “rumegăm” încet-încet toate întrebările care trebuie rumegate, de celelalte să ne eliberăm!
Mulțumim tuturor care v-ați rugat pentru noi, pentru acest drum. Cred că suntem încă în viață și întregi și datorită rugăciunilor voastre! Avem și în continuare nevoie de ele!
P.S. Nu am scris mai devreme pentru că am vrut să luăm legătura întâi cu mamele/bunicile noastre și am reușit să facem acest lucru doar aseară și, respectiv, azi).
AccidentPosted by Marius Giura on 25 Decembrie 2015
