„În cazul în care nu se face nimic, este foarte probabil ca toţi creştinii din Libia să fie extirpaţi”, a declarat arhiepiscopul sirian, conform barnabasfund.org.
Arhiepiscopul Jean-Clement Jeanbart se întoarce în oraşul asediat Aleppo din Siria după ce a petrecut ceva timp în Londra cu scopul de a cere Occidentului ajutor în oprirea campaniei agresive a Statului Islamic (SI) care doreşte să extermineze societatea creştină din ţara lui. „Eu sunt responsabil de creştini. Eu trebuie să stau alături de ei şi eu niciodată nu-i voi lăsa singuri. Un păstor bun niciodată nu-şi părăseşte oile”, a declarat el.
Populaţia creştină din Siria contuniă să scadă în mijlocul violenţei răspândite pe scară largă atât din cauza conflictului politic continuu cât şi din cauza extinderii SI. „Mulţi au fost omorâţi, mulţi au fost decapitaţi, mulţi au fost persecutaţi – este o situaţie groaznică! În cazul în care nu se face nimic, este foarte probabil ca toţi creştinii din Libia să fie extirpaţi”, a afirmat arhiepiscopul.
Aleppo este al doilea după mărime oraş din Siria. Începând cu anul 2012 acest oraş a fost împărţit: partea de vest a oraşului este controlată de forţele guvernamentale iar partea de est de grupările islamiste. Doctorul Zaidoun al-Zoabi, şeful Uniunii Organizaţiilor Siriene de Asistenţă Medicală, a declarat că cel puţin 70.000 de oameni au fugit în zona rurală din partea sudică a oraşului. „Noi am văzut doar oameni care nu au nici chiar corturi, nici adăpost, orice ar fi. Oamenii cereau ceva de mîncare, chiar şi sandvişuri…Acolo nu este asistenţă medicală”, a proclamat el.
În oraş de asemenea condiţiile sunt cumplite. Este mare deficienţă de apă, electricitate, combustibil şi medicamente, confirmă arhiepiscopul Jeanbart. Cei care pot pleca, pleacă.
Jack, un băiat de 12 ani, acum 9 luni şi-a părăsit casa din Aleppo împreună cu familia sa. Acum locuiesc în Iordania; tatăl băiatului îşi aminteşte că ameninţările permanente cu moartea i-au forţat într-un sfârşit să părăsească oraşul. „Mai mult de 75% din vecinii mei erau creştini, dar teroriştii au străbătut oraşul şi ne-au identificat pe fiecare după crezul nostru. După aceea am devenit ţinte”, a povestit bărbatul. Lunetiştii îndreptându-şi armele spre casele creştinilor, i-au forţat pe aceştea să rămână mereu în spatele caselor lor. Şi „două sau trei ori pe săptamână erau aruncate bombe în cartierul nostru”, a continuat tatăl lui Jack. Părinţii se schimbau pe rînd ca să-şi ducă copiii unul câte unul la şcoală, căci dacă se întâmplă lucrul cel mai straşnic, să rămână măcar un părinte ca să poată îngriji de ceilalţi copii.
